Meditații - Oastea Domnului

Să te asculte Domnul! – Traian Dorz

Psalmul 20, versetul 1

Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei, când Îl chemi, strigând îngrozit după ajutorul Lui, — ca să te poată asculta El, aceasta este un mare dar şi har de la Dumnezeu. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală. Dar aceasta cuprinde în ea şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu.

Religios și păgân – Ioan Marini

Un ziarist francez care a petrecut sărbătorile Crăciunului ce-a trecut în România, la plecare, a dat ziarului «Curentul» autograful (un fel de suvenire ce se dă ziarelor de către străini) de mai jos:

Încep luptele – Pr. Iosif Trifa

Pentru cucerirea Canaanului, poporul israelitean a trebuit să dea lupte. Însă la plecarea din Egipt nu i s-a spus poporului acest lucru, pentru că aşa slab cum era ar fi slăbit şi mai mult. „După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a lăsat pe drumul care dă în ţara filistenilor, căci a zis Dumnezeu: «S-ar putea să-i pară rău poporului şi să se întoarcă în Egipt»“ (Ieşirea 13, 17).

Apă din stâncă – Pr. Iosif Trifa

Iar stânca era Hristos. (I Corinteni 10, 4)

Israelitenii au avut necaz mare în pustie nu numai cu foamea, ci şi cu setea. Iar acest necaz l-a rezolvat tot Dumnezeu, în semnul şi arătarea că El este pâinea şi apa copiilor Lui. Să ascultăm ce spune Biblia:

Dragostea lui Dumnezeu – Ionatan Ille

Dumnezeu este dragoste şi El doreşte să nu ne îndoim nicio clipă de acest adevăr. El este dragoste pentru toți oamenii, nu doar pentru cei care Îl urmează, ci şi pentru cei care încă rătăcesc în întuneric sufletesc, în păcat şi în răzvrătire faţă de voia Lui. După cum un tată sau o mamă îşi iubesc copiii, și pe cei ascultători, şi pe cei neascultători, după cum se bucură de cei cuminţi, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi după cum se roagă, plâng şi suspină pentru cei răzvrătiţi, aşa “Însuşi Duhul lui Dumnezeu mijloceşte cu suspine negrăite” pentru noi.

Mana din ziua a șaptea – Pr. Iosif Trifa

Moise dăduse poporului poruncă: În ziua a şasea, să-şi strângă mană pe două zile, pentru că „ziua a şaptea este zi de odihnă şi de închinare Domnului“ (Ieşirea 16, 23). Dar păcatul lăcomiei i-a scos pe unii să strângă mană şi în ziua Domnului. N-au aflat însă nimic. „Şi au ieşit unii să strângă mană şi în ziua a şaptea şi n-au găsit“.

Evenimentele și istoria noastră – Traian Dorz

Evenimentele sunt verigile din care se compune lanţul istoriei noastre, sunt firele din care se ţese pânza ei, sunt adevărurile din care se încheagă explicaţia şi se desfăşoară lupta ei. Nici o verigă singură nu-i un lanţ. Nici un fir singur nu-i o pânză. Nici un adevăr singur nu-i o explicaţie. Aşa şi istoria noastră. Trebuie luate toate la un loc, cu noi toţi.

Mijloacele sfințirii – Traian Dorz

„Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră“ este o poruncă şi nu numai un sfat, pentru toţi credincioşii lui Dumnezeu. Dar mai ales pentru împreună-lucrătorii Lui (I Petru 1, 15). Căci mai ales ei trebuie să trăiască înaintea Lui în sfinţenie şi în neprihănire toate zilele vieţii lor (Luca 1, 75). Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după Chipul lui Dumnezeu, de o sfinţenie şi o neprihănire pe care o dă adevărul (Efeseni 4, 24). Şi, după cum Hristos S-a sfinţit El Însuşi pentru ucenicii Săi (Ioan 17, 19), tot aşa şi ei trebuie să se sfinţească pentru ucenicii lor. Fiindcă numai aşa aceştia vor putea fi sfinţiţi în adevăr.

Dovada chemării – Traian Dorz

Conştiinţa răspunderii este partea lucrătoare a cugetului curat. Partea odihnitoare şi răsplătitoare a acestuia este pacea fericită. Între aceste două părţi binecuvântate trăieşte cugetul curat. Cugetul în care se păstrează luminoasă taina credinţei. Fiecare din aceste două părţi o ajută pe cealaltă, ca şi cele două aripi ale vulturului, cu care acesta străbate înălţimile minunate şi care se ajută între ele.

Cea dintâi condiție – Traian Dorz

Până când nu te-ai născut într-o familie, cum să fii moştenitorul acestei familii? Până n-ai intrat într-o casă, cum să lucrezi în ea? Până n-ai îmbrăcat uniforma, cum să spui că eşti ostaş? Naşterea din nou este actul prin care reintri în familia lui Hristos. Uşa prin care reintri în Casa lui Dumnezeu. Mijlocul prin care primeşti dreptul de a lucra în via Sa.