Conştiinţa răspunderii este partea lucrătoare a cugetului curat. Partea odihnitoare şi răsplătitoare a acestuia este pacea fericită. Între aceste două părţi binecuvântate trăieşte cugetul curat. Cugetul în care se păstrează luminoasă taina credinţei. Fiecare din aceste două părţi o ajută pe cealaltă, ca şi cele două aripi ale vulturului, cu care acesta străbate înălţimile minunate şi care se ajută între ele.
Când conştiinţa răspunderii faţă de Hristos îndrumă toate gândurile minţii şi toate simţămintele inimii unui împreună-lucrător al lui Dumnezeu, atunci fiecare pas şi fiecare act al vieţii sale capătă preţul unui legământ sfânt. Conştiinţa răspunderii faţă de Hristos nu-l va lăsa să facă decât bine, orice. Orice lucru. Orice drum. Orice început. Conştiinţa răspunderii faţă de Hristos va controla şi trupul, şi sufletul celui care o are. Şi nu-l va lăsa să facă nimic decât ca pentru Dumnezeu (Coloseni 3, 23).
Adică în cel mai frumos fel. De cea mai bună calitate. În cel mai corect şi cinstit mod. Numai în felul acesta apoi, pe partea cealaltă a cântarului său, cugetul curat va primi pacea lui Dumnezeu, care va întrece orice pricepere. Şi îi va păzi totul, în fericirea lui Hristos (Filipeni 4, 7).
Conştiinţa răspunderii faţă de Hristos, Domnul său, nu‑l va lăsa pe muncitorul credincios să lenevească atunci când stăpânul său sau maistrul său nu-l vede. Pentru că el ştie că Hristos, faţă de Care răspunde în primul rând, îl vede totdeauna şi îi pătrunde gândul inimii în orice clipă.
Conştiinţa răspunderii faţă de Hristos îl controlează pe fiu mai atent decât părinţii săi. Pe un elev, mai necruţător decât învăţătorul său. Pe un soţ, mai gelos decât soţia sa. Pe un inferior, mai aspru decât superiorul său. Pe un conducător, mai bănuitor decât supuşii săi. Pe un păstor, mai chinuitor decât turma sa. De aceea, cine o are nu va face nimic oricum.
Conştiinţa marii sale răspunderi nu-i va da pace decât atunci când tot ce face va fi făcut cu cea mai înaltă grijă. În cel mai frumos fel. De cea mai bună calitate pe care el este în stare s-o atingă prin puterile şi priceperea sa.
Frate lucrător al lui Dumnezeu, te-ai judecat oare tu vreodată singur, în lumina acestor porunci cereşti (I Corinteni 11, 31; II Corinteni 13, 5; Psalmul 32, 3-5; I Ioan 3, 19-21)? Este conştiinţa răspunderii faţă de Hristos vie şi trează în mintea şi inima ta neîncetat? Controlează ea toate gândurile tale, toate căile tale, toate faptele tale, toate intenţiile tale? Dacă poţi spune sau simţi în faţa lui Dumnezeu că da, atunci ferice de tine. Atunci tot ce zideşti pe temelia lui Hristos va fi din materialul cel mai de preţ. Iar încercarea focului care trebuie neapărat să vină şi peste lucrarea ta va dovedi că tu ai ales nu numai cel mai bun material, dar şi că ai lucrat în cel mai frumos fel. Focul încercării va da lucrului tău tăria cea mai mare, faţa cea mai frumoasă şi valoarea cea mai înaltă.
Iar după aceste slăvite descoperiri, răsplata ta de la Hristos va fi negrăită şi strălucită. Dar dacă încă n-ai ajuns să poţi fi deplin încredinţat că starea ta şi lucrul tău este aşa, frate, nu mai continua în felul acesta. Aruncă-te pe genunchi în faţa lui Hristos, la picioarele Lui. Plângi cu amar nepăsarea ta de până acum. Îngrozeşte-te de Cuvântul care spune: Blestemat este oricine face cu nepăsare lucrul Domnului (Ieremia 48, 10). Şi, punând din nou legământ, aşază-ţi toată fiinţa şi lucrarea ta sub îndrumarea unei treze şi necruţătoare conştiinţe a răspunderii faţă de Hristos. Căci pe neaşteptate vei merge cu toată lucrarea ta la controlul focului Său.
O, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, Tu, Care ai ochii ca para focului, Tu, Care ai în mână lopata şi vântul curăţitor, Tu, Care ai în mână securea necruţătoare, Tu, Care vii cu judecată şi cu răsplătire să dai fiecăruia după faptele sale, Te rugăm, ai milă de noi, toţi lucrătorii şi toate lucrătoarele Tale care nu totdeauna am lucrat cu o trează conştiinţă a răspunderii nici faţă de Tine, nici faţă de semenii noştri. Iartă-ne pentru acest mare păcat, Doamne. Şi ajută-ne ca, începând din clipa aceasta, să facem totul numai după cum este voia Ta. Amin
Traian Dorz, Împreună lucrători cu Dumnezeu