„Şi au adus la Iisus fariseii şi cărturarii pe o femeie prinsă în adulter. Şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: «Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?» Şi aceasta ziceau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
Ți-ai tot pierdut din clipe, din zile și din ani,
pe mulți dintre prieteni ți i-ai făcut dușmani,
și multe gânduri bune le-ai tot lăsat napoi
și-acum o ceață groasă te-mpinge spre noroi.
Rânjind, satana vine spre tine-ncet-încet,
făcându-ți ce-a fost dulce, în fiere și-n oțet,
prietenii și frații ți-a spus să-i lași demult
și ce-aveai bun în tine, la-ndemnul lui ți-ai smult.
Un lucru trebuie să ştie toţi cei apucaţi pe calea mântuirii sufleteşti, toţi cei care au atins culmea mântuirii sufleteşti: vor avea multe ispite, vor avea multe împotriviri şi multe feluri de necazuri.
Iată inima omului care a plinit calea mântuirii sufleteşti, care a ajuns culmea unei vieți trăite după Evanghelie! Mult a lucrat Duhul lui Dumnezeu până ce l-a adus în starea aceasta. Mai întâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul păcatelor. I-a deschis apoi ochii să-şi vadă starea de pieire în care se afla, i-a slobozit lacrimile căinței, l-a atras şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii, i-a deschis inima pentru Crucea şi Jertfa Mântuitorului.
Psalmul 4, versetul 1
Dumnezeu răspunde totdeauna strigătelor credinciosului Său. Căci în vremea când credinciosul trebuie să-şi strige rugăciunea şi cererile sale către Dumnezeu, atunci în grele necazuri trebuie să se afle el. Şi, adesea, în mare disperare. În mod obişnuit rugăciunea nu se strigă, ci se şopteşte sau se plânge, se murmură sau se cântă, se gândeşte sau se spune evlavios.
Pe 20 iunie 2019 s-au împlinit trei decenii de la plecarea dintre noi a fratelui Traian Dorz, poetul Cântărilor Nemuritoare și ultimul mare conducător al Oastei Domnului, pe care a îndrumat-o mai bine de 50 de ani.
Anul acesta, data comemorării coincide cu cea mai lungă zi din an, 22 iunie, ziua solstițiului de vară și cu ziua în care, acum treizeci de ani, mii de frați din toate colțurile țării, s-au strâns la Mizieș, să conducă pe ultimul drum pământesc pe fratele Traian Dorz.
Adunarea a avut loc sâmbătă, 22 iunie 2019, începând cu ora 15 și a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
Notă: Filmarea transmisiei este neprelucrată și poate include pauze și/sau alte întreruperi din motive tehnice.
Traian Dorz este unul dintre cei mai importanţi autori de literatură religioasă din România, literatură devenită ilicită în anii comunismului şi rămasă încă marginală şi desuetă în postcomunism, unde aversiunea faţă de religie persistă, deşi în forme mai discrete şi mai rafinate. (…)
La 3 decenii de la trecerea în Veșnicie a fratelui și poetului Traian Dorz, dorim să evocăm personalitatea marelui trimis al lui Dumnezeu printr-un poem cinematografic bazat pe versurile poeziei Ce-ndurerat mă duc (în lectura autorului) cuprinsă în volumul Cântările Veșniciei.
Ce-ndurerat mă duc din locul acesta unde-am ars așa
cu toată inima mea stoarsă de tot ce-a fost frumos în ea!
Ca tânăr, acasă, încă, în familie, scriam aceste poezii ale fratelui Traian Dorz, aceste cântări pe care le învățam. Şi de aici a plecat, oarecum, aplecarea mea spre poezia lui Traian Dorz. Cântându-le sau rostindu-le, au ajuns să mă marcheze în mod special în activitatea pe care am desfăşurat-o de-a lungul vieţii, începând cu seminarul teologic, facultatea de teologie şi până astăzi.
