„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit.
Iisus era în Betania, unde era Lazăr cel înviat din morţi. Şi i s-a făcut Lui cină acolo.
„Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Psalmul 3, versetul 3
Iată ce minunată ordine în Cuvântul Adevărului și al Înțelepciunii:
În Psalmul 1 sunt puşi față în față credinciosul cu cei răi.
În Psalmul 2 sunt puși față în față Împăratul Ceresc cu domnitorii neamurilor;
Iisuse Dulce, fii-mi Lumina vieţii mele
în zilele noroase şi-n noaptea fără stele;
îndrumă-mi paşii vieţii pe urma Ta senină,
Lumina mea frumoasă, frumoasa mea Lumină!
Iisuse, Iisuse, Iisuse, frumoasa mea Lumină!
Psalmul 3, versetul 1
Primul lucru pe care îl vede credinciosul pornit pe urmele Domnului Iisus este copleşioarea mulţime a vrăjmaşilor, care se ridică împotriva lui îndată ce a apucat pe calea mântuirii.
Viața credinciosulul se aseamănă atât de mult cu viaţa credinţei.
Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.
Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar dacă-ar fi-n marginea lumii, spre el vei fi îndatorat.
„Vă scriu, copilaşilor, ca să nu păcătuiţi”, se zice în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Datoria fiecăruia dintre cei doi este să se păzească mereu să nu greşească. Să nu-şi greşească unul celuilalt. Dar ori de câte ori se va întâmpla necazul unei greşeli, cererea de iertare trebuie să vină neapărat după aceea, adâncă, caldă, fierbinte, potrivit mărimii greşelii.
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
Preaiubiţii noştri miri şi nuntaşi, părinţi şi copii, fraţi şi surori!
Slăvit să fie Domnul nostru şi Dumnezeul nostru, Căruia trebuie să-I mulţumim cu toţii şi din toată inima pentru toate lucrurile, dar mai ales pentru astfel de prilejuri sfinte şi scumpe, când avem harul să ne petrecem împreună în sărbătoriri ca cea de astăzi, la nunţi creştineşti, cu miri creştini, cu nuntaşi creştini.
Tot cu mai puține lacrimi mă îndepărtez de-un veac
ce mă prea făcea să tremur și mă prea silea să tac,
când prea jinduiam la soarta celor legănați aici
și n-aveam decât dorințe după cele mult prea mici.
Înțeleg azi, tot mai tainic, că pășim tărâm sfințit
unde trebuie-orice zâmbet cu sudoare ispășit,
unde orice râs se cere cu un plâns răscumpărat,
unde, ca un fiu să-nvie, este-un tată îngropat.
Psalmul 2, versetul 4
Însă ce zadarnică şi vrednică de râs este toată lupta organizată de vrăjmaşii lui Dumnezeu împotriva Lui! Oricât de bine ar fi pusă la punct organizarea ei şi oricât de susţinut ar fi dusă, nimic nu este un mai zadarnic şi un mai nebunesc lucru decât lupta împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său Sfânt, Iisus Hristos.
