„Vă scriu, copilaşilor, ca să nu păcătuiţi”, se zice în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Datoria fiecăruia dintre cei doi este să se păzească mereu să nu greşească. Să nu-şi greşească unul celuilalt. Dar ori de câte ori se va întâmpla necazul unei greşeli, cererea de iertare trebuie să vină neapărat după aceea, adâncă, caldă, fierbinte, potrivit mărimii greşelii.
Iar celălalt trebuie să dăruiască această iertare deplină, caldă, fierbinte, curată şi frumoasă, îndată după aceea. Pentru ca pacea şi unitatea să rămână totdeauna stăruitoare, curate şi limpezi între cei doi. Iertare fiecăruia trebuie să fie totdeauna caldă şi dulce când celălalt a greşit şi îşi şi cere această iertare.
Desigur, nu-i de dorit să se greşească, chiar dacă după fiecare greşeală vine lacrima căinţei şi cererea iertării. Acolo unde se tot cere iertare, înseamnă că se tot greşeşte. Şi este de dorit ca fiecare să aibă toată grija să nu greşească. E frumos să dai iertarea; şi dragostea adevărată nu o va refuza niciodată. Însă vine o vreme când întristarea că se tot greşeşte cuprinde inima iubitoare şi-o oboseşte. Fiecare trebuie să avem grijă de celălalt, să nu-i obosim şi să nu-i întristăm iubirea, tocmai pentru că ne-o dăruieşte atât de duioasă şi de blândă.
Puterea pentru o viaţă curată, sfântă, iubitoare, statornică, fierbinte între cei doi poate veni din belşug şi totdeauna numai din Cuvântul lui Dumnezeu, din rugăciune şi din părtăşia frăţească. De aceea, citiţi mereu Biblia, atât împreună, cât şi singuri, Cât trebuie să citească omul Biblia? Până-n ziua morţii, fiindcă este scris: „Cuvintele acestea să nu se depărteze de ochii tăi nici ziua, nici noaptea”. Psalmistul David dormea în patul său cu harfa atârnată la căpătâi. La miezul nopţii, se spune că Domnul trimitea un vânt care vibra în corzile harfei lui şi-l trezea să citească şi să se roage, după cum este scris: „La miezul nopţii mă scol ca să Te laud, Doamne”. Dacă pui ceasul în fiecare noapte să te scoale pentru muncă, de câte ori l-ai pus ca să te scoale oentru Biblie şi pentru rugăciune?
Rugăciunea este cea mai mare putere în lupta contra păcatului dinlăuntru şi împotriva nenorocirilor din afară. Rugăciunea deci, a celor doi împreună, este paznicul curăţiei căminului lor şi lumina creşterii copiilor lor sfinţi. Când e bine să se facă rugăciunea? În orice vreme, dar mai ales când se roagă şi celălalt, când se roagă şi ceilalţi. Rugăciunea [făcută] singur e o putere; dar împreună, creşte pe măsura numărului celor cu care te rogi. „Rugaţi-vă neîncetat”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ce binecuvântare este acolo, când eşti împreună cu fraţii la rugăciune! Fiindcă chiar dacă spui numai „Amin”, tot ceea ce s-a spus în rugăciunea făcută cu toţii împreună cu dragoste, cu smerenie, cu căldură, cu ascultare, cu credinţă.
Fii deci totdeauna în rugăciune. Fie când eşti singur, fie când eşti împreună cu soţul tău sau cu fraţii tăi. Luaţi atunci parte cu toată inima şi cu toată simţirea sufletului vostru la tot ceea ce se cere în rugăciune pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru familia duhovnicească, pentru familia voastră, pentru lumea întreagă. Pentru că Dumnezeu binecuvintează totdeauna rugăciunea tuturor făcută pentru toţi.
Părtăşia frăţească este tot aşa de însemnată ca şi citirea Bibliei şi ca rugăciunea. Atât citirea Bibliei, cât şi rugăciunea n-au nici o putere în viaţa noastră, dacă noi n-avem o părtăşie deplină, fierbinte, totală, caldă şi frumoasă cu fraţii noştri. Fiindcă este scris: „Lasă-ţi darul şi du-te de te împacă cu fratele tău”. Fără pacea şi unitatea cu fraţii, nici un dar şi nici o rugăciune nu ne este primită de Dumnezeu. Fără unitatea frăţească, Domnul refuză rugăciunea oricui. Şi n-ai nici un folos de Scriptură şi nici un folos de Cuvântul lui Dumnezeu când nu este sufletul tău una cu fraţii tăi de credinţă şi de învăţătură. Nici un tăciune nu arde bine singur. Domnul nu este cu noi decât dacă suntem una cu fraţii, fiindcă de asemenea este scris: „Unde sunt doi sau trei… acolo sunt şi Eu”.
În nunţile şi ospeţele primilor creştini, înaintaşii noştrii, de la început şi până la sfârşit, totul se desfăşura în prezenţa lui Dumnezeu, a Cuvântului Său Sfânt, a rugăciunii şi a cântărilor sfinte, într-o atmosferă creştinească, în care petrecea totdeauna cu bucurie şi Dumnezeu, şi îngerii Săi. Aşa dorim şi aşa este bine să se desfăşoare şi nunţile noastre. Căci atunci, toţi cei care sunt prezenţi sunt îndemnaţi să-L iubească şi să-L asculte pe Dumnezeu, pentru că numai dacă vom urma cu ascultare îndrumările Lui vom fi cu adevărat fericiţi toată viaţa noastră, toată viaţa aceasta de pe pământ, care viaţă este doar o pregătire pentru viaţa veşnică. Astfel că, împlinindu-ne cu credincioşie datoriile noastre faţă de Dumnezeu, abia atunci ne împlinim cu adevărat şi datoriile noastre faţă de semenii noştri. Şi numai dacă suntem nişte fii buni ai Patriei cereşti, atunci vom fi cu adevărat şi nişte fii buni ai patriei noastre pământeşti. Cine nu face parte trupeşte, sufleteşte, duhovniceşte din Biserica cea nevăzută a lui Hristos, acela nu este de prea mare folos nici Bisericii văzute a Lui.
Spune un Sfânt Părinte bisericesc că la orice nuntă şi petrecere duhovnicească iau parte şi mulţi, mulţi îngeri. Când nunta se sfârşeşte, când petrecerea s-a terminat, pe fiecare dintre cei care au luat parte îi însoţesc pe drum [spre] casă doi îngeri care pe fiecare îl cercetează în tot timpul cum împlineşte el tot ce a auzit acolo, în adunarea şi în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sufletul acela împlineşte cu credinţă cele auzite, un înger îl binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, iar celălalt îi zice: „Amin”. Dacă sufletul nu împlineşte cele auzite în Cuvântul lui Dumnezeu, un înger îl osândeşte, iar celălalt răspunde: „Amin”. Astfel, în Ziua Judecăţii, cei doi martori se vor înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos şi vor mărturisi pentru noi sau împotriva noastră, după cum am ascultat sau după cum am nesocotit cuvintele lui Dumnezeu pe care le-am auzit.
Ţinând cu dragoste să ne aducem aminte nouă şi tuturor celor iubiţi ai noştri de aceste îndatoriri sfinte, mai ales cu un astfel de fericit prilej cum este nunta scumpilor noştri, rugăm pe Domnul Dumnezeul să-i binecuvânteze cu tot felul de binecuvântări pe aceşti tineri scumpi. Atât pe ei, cât şi pe părinţii, fraţii, surorile şi pe toţi cei iubiţi ai lor şi ai noştri.
Cerem şi-L rugăm pe Domnul să-Şi reverse harul şi pacea Sa, cu dărnicie şi cu bunătate, peste toţi cei care vor chema Numele Său cel Sfânt şi-şi vor uni vieţile pentru cauze Sa şi pentru slava Sa pe pământul acesta şi în veşnicie. Harul şi ajutorul lui Dumnezeu să ne fie dăruite astfel din plin tutror, pentru a avea cât mai multe astfel de nunţi cereşti, pentru fericirea neamului nostru cu familii sănătoase şi cu urmaşi vrednici şi a Bisericii noastre cu fii credincioşi, care să ducă până la sfârşit solia fericitului început lăsat nouă de către marii şi sfinţii noştri înaintaşi.
Încă o dată cerem din toată inima Domnului şi-L rugăm să-Şi reverse peste toţi harul şi binecuvântarea Sa. Şi toate binefacerile Sale să fie dăruite din belşug tuturor celor care, cu dragoste şi cu curăţie de inimă, vor aştepta şi vor iubi pe Domnul.
Slăvit să fie Domnul!
Un cuvânt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Milcov – 26 octombrie 1980
Traian Dorz, Strângeti fărâmiturile, vol. 1
