Psalmul 3, versetul 1
Primul lucru pe care îl vede credinciosul pornit pe urmele Domnului Iisus este copleşioarea mulţime a vrăjmaşilor, care se ridică împotriva lui îndată ce a apucat pe calea mântuirii.
Viața credinciosulul se aseamănă atât de mult cu viaţa credinţei.
Istoria vieţii fiecărui adevărat credincios se aseamănă atât de mult cu istoria Bisericii pe pământ. Făcând parte din trupul duhovnicesc al lui Hristos, ca un mădular viu, credinciosul adevărat are parte de aceeaşi soartă ca şi întregul Trup al lui Hristos, Biserica Sa.
Trupul lui Hristos, Biserica, are parte de aceeaşi soartă pe pământ de care a avut parte Capul său: Hristos. Începând cu Irod şi sfârşind cu Pilat, ce mulţi au fost pe pământ vrăjmaşii Mântuitorului nostru!
Începând din primele zile ale Creştinismului şi până în zilele de astăzi, ce mulţi au fost prigonitorii Bisericii Lui!
Un credincios adevărat nu poate avea pe pământul acesta un alt drum şi o altă soartă decât aceasta. Şi nici nu este un semn bun dacă are alta.
De aceea Sfântul Cuvânt al Domnului îndeamnă pe fiecare luptător al Său să se îmbrace încă de la început cu toată armătura lui Dumnezeu (Efeseni 6, 13-17).
Mijlocul, adică partea cea mai slabă şi primejduită, să-l aibă încins cu Adevărul, adică să fie bine legat de ascultarea Cuvântului dumnezeiesc, care este în învăţătura dreaptă şi sănătoasă a Bisericii Domnului. Aceasta va fi şi tăria şi apărarea lui în lupta cu oricare din cei potrivnici (Tit 1, 9).
Platoşa neprihănirii, adică trăirea unei vieți de înfrânare şi evlavie, ferirea de dorinţe desfrânate, uciderea plăcerilor păcătoase, vieţuirea în dragostea curată şi binefăcătoare cu tot ce dă şi primeşte aceasta, iată o puternică apărare a inimii de tot ce poate să o străpungă ucigaş.
Picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii înseamnă hărnicia şi osteneala în lucrarea de mărturisire şi chemare a Evangheliei. Ce frumoase sunt aceste picioare pe munţi!… adică trăind înalt şi curat când mărturisesc (Mica 5, 5; Efeseni 2, 14; Isaia 52, 7).
Scutul credinţei neclintite, primită o dată pentru totdeauna (Iuda 3-4), este adăpostul puternic sub care luptă un adevărat ostaş al lui Hristos. Apărat de o statornică credinţă, el va fi totdeauna ferit de săgeţile arzătoare ale dezbinării şi rătăcirii. De îndoielile şi certurile sectare. De lepădările de la credinţă, cu tot focul acestora, pierzător şi nimicitor (Romani 1, 28-32).
Coiful mântuirii este înţelegerea înţeleaptă a Cuvântului Sfânt. Şi păstrarea puternică a învăţăturii într-o minte sănătoasă, bine orientată şi nemaisucită de ideile străine care străpung mintea multora, clătinându-le şi prăbuşindu-le capul şi sufletul în prăpăstii din care nu mai pot ieşi niciodată.
Sabia Duhului e Cuvântul Sfânt bine cunoscut şi bine mânuit împotriva oricăror potrivnici ai credinţei şi învăţăturii.
Toate celelalte fiind arme de apărare, sabia este o armă de atac. Dar tot în slujba apărării!
Cuvântul trebuie să fie potrivit cu învăţătura, în slujba învăţăturii şi în apărarea ei împotriva oricăror potrivnici (Tit 1, 9).
Înarmat în felul acesta, frate luptător al lui Hristos, nu trebuie să te mai temi niciodată şi de nici un fel de vrăjmaş.
Nu te teme de toată uriaşa mulţime de filisteni, nici de câte un Goliat cumplit, care se desprinde amenințător şi vine spre tine batjocorind (1 Samuel 17, 42-47). Nu te teme chiar dacă Domnul îi îngăduie să te pălmuiască o vreme. Ai puternică încredere în Dumnezeul tău Cel Tare, Care va interveni la timp, zdrobindu-l. Cât n-ai pierdut credinţa în puterea lui Hristos, şi nădejdea în izbânda Adevărului, şi dragostea părtăşiei cu fraţii tăi, – atâta vreme poţi fi căzut, dar nu vei fi învins, poţi fi trântit, dar nu vei fi înfrânt, poţi fi călcat, dar nu vei fi zdrobit. Hristos, prin acestea, te va ridica biruitor, încă şi mai întărit pe picioarele tale şi pe stânca Lui.
O Marele şi Puternicul nostru Împărat Biruitor, Tu, Cel Care n-ai putut fi biruit niciodată şi de către nimeni, Cel Care Te-ai înălţat biruitor după toate luptele cu vrăjmaşii Tăi, Te rugăm îmbracă-ne şi pe noi, pe toţi ostaşii Tăi, cu toată armătura Ta puternică, spre a putea purta cu cinste Numele Tău şi solia Ta.
Fă-ne astfel în stare să putem privi liniştiţi la toată desfăşurarea forţelor vrăjmaşului Tău şi la orice Goliat uriaş şi înarmat care ne batjocoreşte şi ne ameninţă, la cei care ne pot ucide trupul, dar după aceea nu ne mai pot face nimic (Luca 12, 4).
Fă-ne să nu ne mai temem de moarte, căci celui care nu se mai teme de moarte nimeni nu-i mai poate face nimic.
Pentru ca prin Tine să biruim ca Tine şi noi.
Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
