Când te vor prigoni – Traian Dorz

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar dacă-ar fi-n marginea lumii, spre el vei fi îndatorat.

Când ştii că nu e ucenicul mai mare decât Domnul său,
oricât te-ar înjosi minciuna, să taci şi să nu-ţi pară rău.
Ci simte-ţi numai bucuria că suferi şi tu cu Hristos,
să nu-ţi vrei plată mai cerească şi nici destin mai luminos.

Când ştii că Domnul te veghează şi te-nsoţeşte-n orice paşi,
ce frică să mai ai de moarte sau ce să-ţi pese de vrăjmaşi?
Când nici un fir de păr nu-ţi cade din cap decât cu voia Lui,
nu te mai teme niciodată de-ameninţarea nimănui.

Mergi liniştit şi-ţi împlineşte conştiincios ce datorezi,
oriunde-ai fi trimis la lucru, oriunde-ai fi silit să şezi.
Hristos, când vine, să te afle acolo unde El te-a pus,
ca pe-un ispravnic bun şi vrednic – şi mare-ţi va fi plata Sus…