Poezii

Cine-ţi va-ntreba – Traian Dorz

Cine-ţi va-ntreba vreodată
de-al tău nume pe-un vecin,
toţi vecinii tăi să-i spună:
– E-un adevărat creştin.

De-ţi va întreba părinţii
despre felul tău curat,
bunii tăi părinţi să spună:
– E-un fiu bun cu-adevărat.

Câmpii de grâne coapte – Traian Dorz

Câmpii de grâne coapte se leagănă cântând,
Izvorului Luminii tăcută slavă dând;
cu spicele-n lumină şi rădăcina-n noapte
se leagănă-ntre ceruri câmpii de grâne coapte.

Părinte al Odihnei, dă-mi trupului loc sfânt
între strămoşii care m-aşteaptă sub pământ,
iar sufletului parte de veşnica hodină
între strămoşii care m-aşteaptă în Lumină.

Doamne, să nu-mi țin vreodată – Traian Dorz

Doamne, să nu-mi țin vreodată
nimic mie ce-am primit,
ci să-mpart mereu și Ție
și la alții, fericit.
Fie darul mic sau mare,
fie mult, fie puțin,
tot ce-mi dai Tu, eu să dărui,
nimic mie să nu-mi țin.

Tu ești mai Frumos, Iisuse – Traian Dorz

Tu ești mai Frumos, Iisuse,
decât orice răsărit,
de la toate-mi întorc ochii
către Tine, Cel Iubit.

Tu ești mai Frumos, Tu ești mai Frumos
decât tot ce-i jos, Domnul meu Hristos!
Tu ești mai presus, Tu ești mai presus
decât tot ce-i Sus, Domnul meu Iisus!

Atât de-aproape ești – Traian Dorz

Atât de-aproape ești de moarte
că nu se poate să nu vezi
ce lungă-i umbra ei spre tine
și mâna ei spre unde șezi!

Atât de-aproape e nălțarea
de prăbușire și abis
că nu se poate să nu vadă
acel ce are-un ochi deschis!

Doamne, inima mea toată – Traian Dorz

Doamne, inima mea toată Ție Ți-o predau,
– fă să nu pot niciodată înapoi s-o iau.
Îți predau a ei simțire cu tot focul ei,
toată dulcea ei iubire numai Tu s-o iei.

Pune-o-n slujba Ta, Doamne, viața mea,
Sunt al Tău cu tot ce-am eu, Dumnezeul meu!

Îți predau a mea ființă cu tot ce-am cuprins,
pune-n ea a Ta credință ca un jar aprins,
pune-n mine-a Ta lumină cât un soare-ntreg,
căci de Calea Ta divină viața mea mi-o leg.

Fă-mă să-Ți predau mai dulce rodul vieții tot,
împletit pe după Cruce, cât mai strâns mi-l pot.
Azi sub Crucea Ta se-așează, Doamne, viața mea,
fă mai sfântă să se vază Fața Ta pe ea.

O, cum mă mustră toate – Traian Dorz

O, cum mă mustră toate, Iisuse, când greșesc,
când căile curate un pas le părăsesc,
când chiar o clipă, poate, de Tine pot uita…
De ce mă mustră toate, Iisuse, chiar așa?
De ce, Iisus, de ce? De ce, Iisus, de ce?
De ce mă mustră toate atuncea chiar așa?

Când voi reveni – Traian Dorz

Când voi reveni odată din mormântul meu,
Doamne, câte cu uimire am să aflu eu,
toate faptele vieții cum vor fi rodit,
cum am să privesc la ele, blând sau îngrozit?

Nu-i greu să slobozi o apă cu un larg șuvoi,
dar e greu să-i faci o cale ca să curgă-apoi,
poți ușor să-i faci trezirea unei gloate-acum,
dar e greu s-o duci pe urmă pe-al luminii drum.

Ţine-mi ochii, Doamne – Traian Dorz

Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!

Doamne, Tu-i promiți credinții – Traian Dorz

Doamne, Tu-i promiți credinții
și mai mult decât ști-cere,
răsplătiri și biruințe
pân-la-ntâia Înviere.

Doamne, Tu-i promiți nădejdii
și mai mult decât ști-spune,
năzuința și primirea
celei mai de preț cunune.

Top