Poezii

O, dulce frumusețe – Traian Dorz

O, dulce frumuseţe, cuprinde-ne mereu
în razele iubirii ce vin din Dumnezeu,
cu-adânc liniştitoare întrezăriri de har
ne presăraţi lumină pe tot ce-a fost amar.

O, dulce dor de Raiul avut cândva întâi,
ne ia întregi în tine şi-ntreg în noi rămâi,
despovăraţi de-a lumii acestea câte pier,
să nu ne mai întoarcem privirea dinspre cer.

Iisuse, știu că-n viața asta – Traian Dorz

Iisuse, ştiu că-n viaţa asta
odată va veni o zi
din care lungile suspinuri
şi zbuciumări se vor sfârşi.

C-atunci solia uşurării
va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare
din care-odată s-a născut.

Cu mine-ai fost, Iisuse – Traian Dorz

Cu mine-ai fost, Iisuse, pe orișiunde-am mers,
în orice loc, cu Tine, eu am ajuns acasă,
din fiecare rană mi-ai izvorât un vers,
din fiece cădere, o lacrimă frumoasă.

Cu Tine-am fost, Iisuse, oriunde m-ai trimis,
voios cântând când haru-Ți ușor trecea prin mine.
Cu Tine-am plâns alături, oriunde-am fost închis
și nu m-am dus cu nimeni când n-am putut cu Tine.

Ca o fântână dulce – Traian Dorz

Ca o fântână dulce și totdeauna plină,
e-al Tău Cuvânt, Iisuse, la toți cei ce-nsetăm
cu setea cea mai sfântă, adâncă și divină,
– așa ne fă, Iisuse, mereu să-L cercetăm.

Ca o răpire ‘naltă la cerurile sfinte,
așa e rugăciunea, în fața Ta când stăm
cu starea cea mai sfântă, mai strânsă și fierbinte,
– așa ne fă, Iisuse, să fim când ne rugăm.

Ţi-ai tot pierdut – Traian Dorz

Ți-ai tot pierdut din clipe, din zile și din ani,
pe mulți dintre prieteni ți i-ai făcut dușmani,
și multe gânduri bune le-ai tot lăsat napoi
și-acum o ceață groasă te-mpinge spre noroi.

Rânjind, satana vine spre tine-ncet-încet,
făcându-ți ce-a fost dulce, în fiere și-n oțet,
prietenii și frații ți-a spus să-i lași demult
și ce-aveai bun în tine, la-ndemnul lui ți-ai smult.

Doamne, ajută-mă s-adun – Traian Dorz

Doamne, ajută-mă s-adun
câte-nvăţături se spun
din cuvintele cereşti
la ospeţele frăţeşti.

Şi din tot belşugul strâns,
s-aprind duhul cel mai stâns
şi să ud ce-i mai uscat,
şi să-ntorc ce-i mai uitat.

Iubirea mea, Iisuse – Traian Dorz

Iubirea mea, Iisuse, oriunde Te-ntâlnesc,
de-oriunde m-aş întoarce, Te regăsesc pe Tine,
în tot ce văd în juru-mi, Te simt şi Te privesc,
Te-mbrăţişez, mă mângâi şi mă unesc cu Tine,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – şi mă unesc cu Tine!

De Tine-s pline toate, oriunde m-aş uita,
din Tine gust aroma din tot ce e mai dulce,
pe toate văd lumina, pe toate, Faţa Ta
din toate cu-o măsură ce-abia de-o mai pot duce,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – ce-abia de-o mai pot duce!

Iisuse dulce, fii-mi – Traian Dorz

Iisuse Dulce, fii-mi Lumina vieţii mele
în zilele noroase şi-n noaptea fără stele;
îndrumă-mi paşii vieţii pe urma Ta senină,
Lumina mea frumoasă, frumoasa mea Lumină!
Iisuse, Iisuse, Iisuse, frumoasa mea Lumină!

Când te vor prigoni – Traian Dorz

Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.

Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar dacă-ar fi-n marginea lumii, spre el vei fi îndatorat.

Tot cu mai puține lacrimi – Traian Dorz

Tot cu mai puține lacrimi mă îndepărtez de-un veac
ce mă prea făcea să tremur și mă prea silea să tac,
când prea jinduiam la soarta celor legănați aici
și n-aveam decât dorințe după cele mult prea mici.

Înțeleg azi, tot mai tainic, că pășim tărâm sfințit
unde trebuie-orice zâmbet cu sudoare ispășit,
unde orice râs se cere cu un plâns răscumpărat,
unde, ca un fiu să-nvie, este-un tată îngropat.

Top