Poezii

Tot cu mai puține lacrimi – Traian Dorz

Tot cu mai puține lacrimi mă îndepărtez de-un veac
ce mă prea făcea să tremur și mă prea silea să tac,
când prea jinduiam la soarta celor legănați aici
și n-aveam decât dorințe după cele mult prea mici.

Înțeleg azi, tot mai tainic, că pășim tărâm sfințit
unde trebuie-orice zâmbet cu sudoare ispășit,
unde orice râs se cere cu un plâns răscumpărat,
unde, ca un fiu să-nvie, este-un tată îngropat.

În zadar străluce luna – Traian Dorz

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus,
în zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus,
și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu,
și-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt de sicriu.

În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit,
în zadar araţi lumina către orbul cel voit,
în zadar spui de iertare celor care n-o doresc
și-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

Frumoasă e lumina – Traian Dorz

Frumoasă e lumina când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă şi marea-i în furtună;
– cinstiţi pe cei ce-o ’nalţă, că grea-i lucrarea asta,
nu orişicine-o face când bântuie năpasta.

Frumoasă e credinţa acelui ce rămâne
neclătinat prin toate furtunile păgâne;
– urmaţi-l pe acela, căci grea-i statornicia
şi rar cine-o mai are când s-a aprins urgia.

Doamne, inimii ajută-mi – Traian Dorz

Doamne, inimii ajută-mi,
oricât mi-ar străpunge-o cuie,
crucea slujbei Tale sfinte
până lângă-a Ta, s-o suie.

Cei ce se-ntorc – Traian Dorz

Cei ce se-ntorc de la Hristos
făr-a-I primi iertarea,
îi mai așteaptă, ne-ndoios,
doar veșnică pierzarea.

Să calci cu teamă – Traian Dorz

Să calci cu teamă-n iarba
cea moale de la șes;
ispita, ca năpârca,
acolo stă mai des.

Acolo stă păcatul,
ca șarpele, pândind
uitarea, nevegherea
și râvna lenevind.

Ziua Învierii – Traian Dorz

Ziua Învierii, izbucniţi voios:
Slavă, slavă, slavă Domnului Hristos!
Slavă Celui Care iadul l-a supus!
Slavă, slavă, slavă Domnului Iisus!

Când ți-am venit – Traian Dorz

Când ți-am venit în casă, n-am așteptat, Maria,
să-mi speli și tu cu lacrimi picioru-nsângerat,
nici ți-am adus aminte de toată datoria,
– dar să Mi-l speli cu apă, Maria-am așteptat.

Dă-i rugăciunii mele, Doamne – Traian Dorz

Dă-i rugăciunii mele, Doamne,
căldura ce topește gheața
și dă-mi cuvintelor puterea
seminței ce renaște viața.

Unde să mă duc eu, Doamne – Traian Dorz

Unde să mă duc eu, Doamne, când mi-e sufletul zdrobit
și când inima mea varsă plânsul cel mai chinuit?

Unde, Doamne, unde, Doamne, să apuc?
N-am la cine, n-am la cine să mă duc…
Numai Ție, numai Ție, Domnul meu,
pot să-mi spun necazul meu.

Unde pot să aflu milă, și dreptate, și alin
când nu-i nimeni să-mi asculte greul inimii suspin?

Unde-mi pot afla iertarea când toți calcă viața mea?
Cine altul decât Tine mă mai poate ajuta?

Unde să mă duc când toate ușile mi se închid
și când chiar cel mai de-aproape mi-e mai rece ca un zid?

Numai Mâna Ta-mi ajută inima-n durerea ei,
numai gura Ta-mi sărută lacrimile-n ochii mei…

Top