Poezii

De când n-ai plâns – Traian Dorz

De când n-ai plâns tu oare, de când n-ai plâns cu-amar,
cu cât păcat de-atuncea ţi-ai încărcat viaţa
şi totuşi pe-al tău suflet nu-l arde-un strop de jar
şi nici doi stropi de lacrimi nu-ţi mai topeşte gheaţa.

Când ne-ai trimis – Traian Dorz

Când ne-ai trimis, Iubire,
în lume, oarecând,
pe fruntea noastră albă
ne-ai sărutat plângând

Copii eram, Iubire,
dar inima s-a strâns:
– de ce sărutul oare
e-mpreunat cu plâns?

Mi s-a schimbat înfățișarea – Traian Dorz

Mi s-a schimbat înfățișarea,
nimic nu seamăn cum eram,
doar inima, mereu aceeași,
și astăzi tot ca-ntâi mi-o am.

Cu cât mai prețios – Traian Dorz

Cu cât mai prețios ți-e timpul,
cu-atât ți-e mai păcat că-l pierzi.
Cu cât e mai viclean păcatul,
cu-atât mai rău e că-l dezmierzi.

Cu cât mai de folos e-o viață,
e mai de neiertat s-o-ncui.
Cu cât mai sfânt e adevărul,
ești mai de vină că nu-l spui.

Lumina zilelor senine – Traian Dorz

Lumina zilelor senine
s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza ei rămasă-n mine
străluce tot mai cald și drag.

Când n-am puteri – Traian Dorz

Când n-am puteri să-mi birui
al inimii amar,
Iisuse,-adu-mi aminte
de-amarul Tău Calvar!

Mai dulce-i bucuria noastră – Traian Dorz

Mai dulce-i bucuria noastră ca tot ce poate fi grăit,
izvorul ei cel veşnic curge netulburat şi neoprit.

Când suntem doi sau trei, oriunde, cu noi de-a pururea-i Hristos,
iar unde-i El e totul dulce şi fericit, şi luminos.

Când munca mea se va sfârşi – Traian Dorz

Când munca mea se va sfârși,
mergând spre odihnire,
ce fericit voi auzi
duioasa Ta poftire!

Mai întâi de toate – Traian Dorz

Mai întâi de toate-ncepe-ți
ziua ta cu Dumnezeu,
atunci calea ta întreagă,
El te va-nsoți mereu.
Singur Dumnezeu cunoaște
câte pot să vină az’
– mulțumește-I totdeauna
când te scapă de-un necaz.

Când harfa mea va zace – Traian Dorz

Când harfa mea va zace cu cântecul sfârşit,
Stăpâne, așeaz-o-n pace pe vântul liniştit.

Când inima-mi sfârşită se va opri urcând,
aşeaz-o liniştită în cerul cel mai blând.

Top