Psalmul 2, versetul 1
În Psalmul acesta profetic se vorbeşte despre lupta organizată pe care vrăjmaşul satan a stârnit-o împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Iisus Hristos.
Psalmul 2, versetul 1
În Psalmul acesta profetic se vorbeşte despre lupta organizată pe care vrăjmaşul satan a stârnit-o împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Iisus Hristos.
Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântuirea sufletului său nu e pierdută, Dumnezeu nu voieşte moarta păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Darul, mila şi dragostea lui Dumnezeu umblă neîncetat să izbăvească şi să-l aducă iarăşi la viaţă.
În zadar străluce luna pentru cine doarme dus,
în zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus,
și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu,
și-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt de sicriu.
În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit,
în zadar araţi lumina către orbul cel voit,
în zadar spui de iertare celor care n-o doresc
și-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.
Iată inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan.
O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti privind imaginea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o închipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi întâmplă.
Frumoasă e lumina când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă şi marea-i în furtună;
– cinstiţi pe cei ce-o ’nalţă, că grea-i lucrarea asta,
nu orişicine-o face când bântuie năpasta.
Frumoasă e credinţa acelui ce rămâne
neclătinat prin toate furtunile păgâne;
– urmaţi-l pe acela, căci grea-i statornicia
şi rar cine-o mai are când s-a aprins urgia.
Psalmul 2, versetul 4
Ce zadarnică şi vrednică de râs este toată lupta organizată de vrăjmaşii lui Dumnezeu împotriva Lui! Oricât de bine ar fi pusă la punct organizarea ei şi oricât de susţinut ar fi dusă, nimic nu este un mai zadarnic şi un mai nebunesc lucru decât lupta împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său Sfânt, Iisus Hristos. Pentru că totdeauna lupta aceasta este sortită unui sigur şi ruşinos faliment. După ce vrăjmaşul îşi descarcă toate armele urii sale teribile şi costisitoare, când se împrăştie fumul lor, Cetatea credinţei şi adevărului dumnezeiesc apare şi mai întărită, iar temeliile ei, şi mai strălucite.
Chipul de mai sus ne arată pe cele două surori: Marta şi Maria, în casa cărora intrase Iisus. Marta alerga în toate părţile să strângă blide şi ce trebuia pentru masa înaltului Oaspe, iar Maria şedea lângă picioarele lui Iisus şi asculta cuvintele Lui. Marta s-a plâns Mântuitorului împotriva Mariei că nu-i dă ajutor.
Doamne, inimii ajută-mi,
oricât mi-ar străpunge-o cuie,
crucea slujbei Tale sfinte
până lângă-a Ta, s-o suie.
Domnul bate la uşă şi aşteaptă să i se deschidă, căci uşa este încuiată şi zăvorâtă pe dinăuntru. E încuiată cu voinţa noastră şi cu păcatul, iar Domnul Iisus n-o deschide cu forţa. El nu este un spărgător de uşi. Domnul Iisus respectă libertatea voinţei omului. El nu sileşte şi nu forţează voinţa omului, căci în acest caz am avea o mântuire silită.
Cei ce se-ntorc de la Hristos
făr-a-I primi iertarea,
îi mai așteaptă, ne-ndoios,
doar veșnică pierzarea.