În zadar străluce luna – Traian Dorz

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus,
în zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus,
și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu,
și-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt de sicriu.

În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit,
în zadar araţi lumina către orbul cel voit,
în zadar spui de iertare celor care n-o doresc
și-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zideşti pe ce-i nedrept;
vine repede şi pumnul ce ţi se va pune-n piept,
și-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
– chiar ‘napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe Cruce preţul Sângelui divin
pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
și-n zadar vor plânge veşnic în adânc cei ce-au ajuns
– cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.