Frumoasă e lumina – Traian Dorz

Frumoasă e lumina când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă şi marea-i în furtună;
– cinstiţi pe cei ce-o ’nalţă, că grea-i lucrarea asta,
nu orişicine-o face când bântuie năpasta.

Frumoasă e credinţa acelui ce rămâne
neclătinat prin toate furtunile păgâne;
– urmaţi-l pe acela, căci grea-i statornicia
şi rar cine-o mai are când s-a aprins urgia.

Frumoasă e iubirea aceluia ce trece,
ţinându-şi legământul, prin apa cea mai rece;
– păstraţi-l pe acela în cinstea cea mai mare,
că rar cine iubeşte în vremi de lepădare.