Pentru ce se întărâtă neamurile? – Traian Dorz

Psalmul 2, versetul 1

În Psalmul acesta profetic se vorbeşte despre lupta organizată pe care vrăjmaşul satan a stârnit-o împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Iisus Hristos.

Se vorbeşte despre o vreme şi despre o împotrivire organizată şi comună, în care vrăjmaşul Anticrist va reuşi să atragă multe neamuri şi mulţi conducători de popoare,

spre a rupe orice legături cu Dumnezeu, spre a se scutura de orice ascultare a Legii lui Hristos.

Răscoala lor faţă de Dumnezeu şi sfătuirile lor împotriva lui Hristos desigur că vor fi urmate de mari prigoniri contra celor credincioşi şi de mare ură şi luptă împotriva oricărei manifestări de credinţă în Dumnezeu şi de ascultare faţă de Hristos.

Atunci se vor împlini cuvintele profetice ale Mântuitorului că nu numai din mijlocul societăţii lumeşti sau din mijlocul comunităţii lor religioase, ci chiar şi din propria lor familie credincioşii Domnului vor fi trădaţi şi prigoniţi (Luca 21, 12-17).

Fiindcă, neputând lovi direct în Dumnezeu şi nimici direct pe Hristos, cei răi în furia lor vor căuta să zdrobească cu cruzime sălbatică pe oricine Îl reprezintă în vreun fel pe Hristos (Luca 10, 16).

După ce vor arde evanghelii, vor arde şi oameni, sperând că vor putea arde şi înlătura orice urmă de prezenţa lui Dumnezeu de pe pământ, ca să poată apoi păcătui Iiniştiţi, fără a mai fi chinuiţi de groaza lui Dumnezeu şi ameninţaţi de Judecata lui Hristos. Dar toate aceste sângeroase măsuri se vor dovedi, până la urmă, zadarnice.

După ce înţelepciunea lui Dumnezeu le va îngădui lor să-şi realizeze o parte din planurile rele, dar numai atâta cât va fi necesar Bisericii pentru primenirea şi curăţirea ei, Dumnezeu, intervenind cu putere, va nimici aceste planuri şi va întoarce totul spre slava Sa şi spre izbânda alor Săi.

Încă de la începutul omenirii, Şarpele a amăgit pe om să se răscoale împotriva voii lui Dumnezeu, să-l facă pe om ,,liber“ de ascultarea şi de supunerea faţă de Stăpânul şi Făcătorul său, pentru că numai rămânând singur şi fără Dumnezeu, ucigaşul poate să-l ucidă pe om şi nimicitorul poate să-l nimicească.

Câtă vreme omul este cu Dumnezeu şi ascultă de Hristos, „lanţurile“ acestea îl ţin pe om legat de cer şi îl trag mereu spre cer.

Îndată însă ce satan reuşeşte să rupă aceste lanţuri şi legături, cine să-l mai poată salva apoi pe om din ghearele lui?

Ce îl mai poate opri de la prăbuşirea totală pe omul rămas fără nici o salvare şi speranţă?

De aceea se întărâtă neamurile şi de aceea agită idei, teorii şi minciuni împotriva lui Dumnezeu, prigonire, judecăţi şi apăsare împotriva credinţei lui Hristos.

Marele vinovat este satan. El este acela care trimite duhurile sale rele să aţâţe sfaturi potrivnice şi să răscoale pe mai-marii neamurilor împotriva lui Dumnezeu.

El scorneşte teorii necredincioase şi el inspiră falsele crezuri, spre a înşela inimile oamenilor cu o ,,libertate“ a neascultării şi a păcatului, cu vorbării despre învăţături şi revelaţii ale „adevărului slobod“, care, împreună cu cea mai monstruoasă decădere, au acelaşi scop: dezbinarea şi nimicirea Bisericii lui Hristos şi a unității credinţei lui Dumnezeu (Matei 24, 15; 2 Tesaloniceni 2, 3-4).

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1