Prima Pagină - Oastea Domnului

Cerurile spun… – Traian Dorz

Psalmul 19, versetul 1

Nu numai cerurile duhovniceşti, adică nemărginita lume a duhurilor curate şi ascultătoare, rămase în apropierea şi părtăşia lui Dumnezeu, dar chiar şi cerurile materiale, adică nemărginitul cosmos, cu toate lumile lui planetare, fără margini în număr, în întindere, în frumuseţe, în măreţie şi tainice în mersul şi în aşezarea lor, în tăcerea şi în scopul lor, această întindere a cerurilor văzute, ca şi a celor nevăzute, toate, toate, toate spun slava lui Dumnezeu şi vestesc lucrarea mâinilor Lui!

Evanghelia duminicii a 23-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, venit-a Iisus cu corabia în latura Gadarenilor; care este de cealaltă parte a Galileii. Şi, ieşind El la uscat, L-a întâmpinat un om oarecare din cetate, care avea draci; şi de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu petrecea, ci în morminte. Iar văzând pe Iisus şi strigând, a căzut înaintea Lui şi, cu glas mare, a zis: „Ce este mie şi Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt?

Putem să jucăm? – Ioan Marini

Sfânta Scriptură, Sfinții Părinţi şi toate canoanele spun hotărât: Nu. Toate jocurile le-a făcut diavolul. „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei, după cum este scris”

Putem să jucăm? Poate un creştin să joace? Biblia spune hotărât: Nu. Jocul este o idolatrie. Iar voi să nu fiţi închinători la idoli… (I Corinteni 10, 7).

În școala Oastei lui Iisus cel Răstignit – Ioan Marini

„Căci n-am voit să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe acela răstignit” (I Corinteni 2, 2). Acesta este programul şi „moşia” Oastei.

Mulţi ne întreabă mereu şi ne cer mereu lămuriri cu privire la Oastea Domnului; că ce trebuie să facă pentru a intra în Oaste şi dacă e bine să faci sau să nu faci ceea sau ceea şi alte multe lucruri.

Evanghelia duminicii a 20-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, mergea Iisus într-o cetate ce se chema Nain şi, împreună cu Dânsul, mergeau ucenicii Lui mulți şi norod mult. Iar dacă S-a apropiat către poarta cetăţii, iată, scoteau pe un mort, fiul unul-născut al maicii sale şi aceea era văduvă; şi norod mult din cetate era cu dânsa. Şi, văzând-o pe dânsa Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis ei: „Nu plânge!”. Şi, apropiindu-Se, S-a atins de pat. Iar cei care îl duceau au stătut, şi El a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoaIă-te!” Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pe el maicii lui şi a luat frică pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, grăind că Prooroc mare s-a sculat întru noi, şi că a cercetat Dumnezeu pe norodul Său. (Luca 7, 11-16)

Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 25

Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (I Corinteni 10, 13). Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ieremia 29, 11-14).

De prin ziare – Arhim. Iuliu Scriban

Ce învăţăm satele

Lucruri bune nu iau sătenii de la oraşe, dar lucruri rele, din belşug. Se ispitesc şi ei să calce pe urmele boierilor şi, de fapt, calcă-n străchini. În loc de a-şi păstra bunele lor obiceiuri din vechime şi a nu lua de la oraşe decât ce au adeverit că e vrednic de urmat, apucă din viaţa oraşelor tocmai stricăciunile acestora. Astfel cine pomenea înainte-vreme de femei care să vrea să-şi lepede roada pântecelui până ce încă nu s-a născut?

Evanghelia duminicii a 21-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

Zis-a Iisus pilda aceasta: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă cale şi s-a călcat, şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, dacă a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor şi, crescând, spinii au înecat-o pe ea. Şi alta a căzut pe pământ bun şi, crescând, a făcut rod însutit”. Şi L-au întrebat pe El ucenicii Lui, zicând: „Ce este pilda aceasta?” Iar El a zis:

Eu am strigat: «Slăvit să fie Domnul!» – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 3

De atunci de când fericitul psalmist a strigat slăvitul Nume al Domnului şi îndată a fost izbăvit de vrăjmaşii lui, — o, câte nenumărate mii de credincioşi ai Domnului au mai strigat, cu o astfel de credinţă, Numele Lui cel Tare, în primejdii şi îndată i-a izbăvit El. În toate veacurile şi în toate popoarele, o, cât de nenumărate mii au fost aceştia!…

Nunțile de la Oastea Domnului – Arhim. Iuliu Scriban

Părtaşii Oştii se feresc de băuturile spirtoase. Nu beau nici vin. Nu că ar fi oprit, dar dacă nu bei deloc, eşti mai ferit de ispite. Sfântul Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să bea puţin pentru slăbiciunea lui, deşi Domnul Hristos Se ducea la ospeţele în care vinul nu era alungat, deşi la însăşi Cina cea de Taină a avut vin, totuşi Sfântul Apostol Pavel mai spune: „Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt slobode, ci eu nu vreau să fiu biruit de ceva” (I Corinteni 6, 32).