Prima Pagină

În Biblie  ne spune prorocul Ezechiel că i s-a arătat odată următoarea vedenie:

«O apă văzut-am curgând din lăcașul Domnului. Un om mi-a zis «treci apa». Și am intrat în apă și apa la început ajungea până la glezne, apoi până la genunchi și pe urmă s-a făcut râu mare până la brâu. Și omul mi-a zis: Aceasta este «apa iertării» «şi această apă va intra în marea moartă şi vărsându-se în mare, apele ei se vor vindeca… Și se va însănătoși și va trăi tot acela peste care va curge râul… și pe lângă acest râu vor crește tot felul de pomi roditori și nu se va sfârși rodul lor pentru că apele care-i udă din cele sfinte ies»… (Ezechiel cap. 47).

Soțule sau soție! Voi aveți nevoie unul de dragostea celuilalt mai mult chiar decât de pâinea și de hainele și de banii voștri.

Iubiți-vă cu căldură neschimbată, proaspătă și dulce unul pe celălalt.

Soțule, iubește-ți soția ta așa cum este ea acum; nu aştepta până când va deveni aşa cum ai dori tu să devină!

Soţie, iubeşte-ţi soţul tău așa cum este el, până când, prin iubire, vă veți ajuta să ajungeți și unul și celălalt așa cum trebuie să fiți.

Ca niște picuri de miere, cad pe auzul inimii părintești sunetele dulci ale cuvintelor drăgălașe spuse de copilașii lor. De dimineața până seara ar săruta părinții, de mii de ori, gurița aia scumpă din care tot ar vrea și ar vrea să cadă, fără a se mai sătura niciodată, aceste ciripiri îngerești, mai frumoase decât orice alt cântec din lume. Așa dorește Domnul rugăciunile dragostei noastre.

Cele mai frumoase clipe ale dragostei dintre copii și părinții lor sunt acele din cei câțiva anișori când își spun și își întreabă unii altora toate lucrurile

Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hristos ajunge la încredințarea că nimic din tot ceea ce i se dă nu vine decât de la Dumnezeu. Slăvită este starea acelui suflet care în tot ce primește, vede și simte numai un dar al dragostei și al înțelepciunii Tatălui Ceresc. Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ți-o dă încredințarea că toate cele ce vin lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Romani 8, 28).

Un vestit predicator și un om de credință, a scos o carte întreagă despre darurile pe care ni le dă nouă Crucea Golgotei. Dăm mai jos o mică spicuire din aceste daruri.

Crucea lui Hristos stă ridicată înaintea noastră ca un semn al izbăvirii noastre; prin ea aflăm că marele nostru potrivnic, numit de Scriptură șarpele cel vechi, a avut capul zdrobit; în Golgota el a primit lovitura de moarte, chiar în clipa când dădea cel mai mare asalt asupra lui Dumnezeu şi când părea că a biruit. Hristos a şters zapisul ale cărui porunci ne asândeau şi care stătea în picioare împotriva noastră şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce (Coloseni 2, 14-15).