Să nu mai ardem pentru noi – Traian Dorz

Să nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmează;
al sufletului larg șuvoi
să-mpartă rază după rază.

Cu lut tot mai puțin pe mâini,
cu tot mai limpede lumina,
să le săpăm mai largi fântâni
să-și spele sufletul și vina.

Să le-adâncim mai drept temei
înspre-Adevăr și-mbrățișare,
cu cât, noi, azi, cu ani mai grei,
plătim urcușul lor spre soare.

Să le grăbim un mai slăvit
și dulce praznic spre-nviere,
cu cât, noi, ieri, l-am ispășit
mai cu oțet și mai cu fiere.

S-ajungă ei a ști că-n tot
ce-i vrednic și frumos sub soare,
plătit e fiecare iot
cu plâns, cu sânge și sudoare.

S-ajungă-a ști că tot ce-i drept
e mai presus de tiranie,
că tot ce-i vrednic și-nțelept
e cea mai sigur-avuție.

Că tot ce-i sfânt și-adevărat
e-n veci mai tare ca minciuna;
că oricât geme cel curat,
el izbândește-ntodeauna.

– De-am izbutit să-ncredințăm
pe cei ce vin așa a face,
plătiți de tot ce datorăm,
putem să adormim în pace.