Praznicul luminat al Nașterii Domnului Hristos!
Și în timp ce toate stranele și toate corurile din ceruri și de pe pământ cântă: “Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”, noi îngenunchiem cutremurați în fața cutremurătoarei Taine din ieslea Betleemului, cu inimile pătrunse de însemnătatea ei cutremurătoare…
Aud glasul prorocului Isaia… Din negura strălucitoare și îndepărtată a celor trei mii de ani din urmă, el strigă și astăzi, cu aceeași putere, același adevăr: “un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, Domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9, 6).
Harul harurilor veșnice care i-a luminat prorocului ochii și sufletul, i-a arătat , cu mai mult de 600 de ani înainte, ieslea Betleemului și Taina cutremurătoare a Întrupării lui Dumnezeu… Privind minunea și pătruns în străfunduri de marele ei înțeles, Isaia a strigat: “Un Copil ni S-a născut!”
Când mâna lui Dumnezeu a ridicat negura mai departe și în fața sufletului uimit al prorocului s-a ivit Golgota, cu Crucea însângerată… înfiorat, cu inima zdrobită și cu ochii înlăcrimați, el a scris atunci, întâia data, acel minunat, unic și veșnic cântec de iubire pa care l-au repetat transfigurați, de atunci, nenumărate mii de păcătoși, ca pe singura lor izbăvire… nenumărate mii de sfinți, ca pe unica lor îndreptățire…, nenumărate mii de îngeri, ca pe unica lor uimire, “Un Fiu ni S-a dat”.
Dar prorocul evanghelist a primit mai departe și dincolo de Cruce, i s-a arătat strălucirea orbitoare a slavei de care aveau să fie umate durerile patimilor. Prea marea lor lumină i-a întunecat ochii sufletului și, uimit, el a căutat să arate, prin slabele cuvinte omenești, ceea ce a văzut după aceea:
“Domnia va fi pe umerii Lui”, dar ce înseamnă într-adevăr aceasta, nici el, nici Daniel, nici Ioan, nici Pavel, nici ceilalți miruiți ai lui Dumnezeu care au urmat după el, care au mai văzut-o și care au scris despre ea, n-au putut ști cum s-o spună. Erau lucruri pe care inima omului nu le putea cuprinde și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească; lumina lor l-ar arde…
O, voi, toți fericiții care L-ați primit pe Fiul Cerului să se nască în ieslea sufletelor voastre, prin credință, știți oare voi ce înseamnă asta?
Voi L-ați văzut pe Hristos Copil născându-vi-Se, L-ați văzut Fiu dăruindu-vi-Se, dar Domn domnind încă nu L-ați văzut.
Când ultimile cuvinte ale veșnicului verset al sfântului evanghelist Isaia, însă, se vor fi împlinit, voi, care ați fost aici, alături de El atunci când era Copil și Fiu, adică în iesle și pe cruce, umil și batjocorit, Îl veți vedea în slavă… Mai mult decât atât: voi înșivă veți fi ca El, transfigurați, căci Îl veți vedea așa cum este (I Ioan 3, 2). Veți putea voi oare să credeți atât de mult?
Veniți și astăzi, când știm că arătarea ultimei Lui înfățișări e mai aproape de vederea noastră ca oricând, să îngenunchiem în fața Ieslei și Crucii Lui. Și privind dincolo de Iesle și Cruce, la Tronul Lui cel veșnic de domnie, să unim cântarea noastră de slavă cu toate stranele și corurile din ceruri și de pe pământ, preamărind, în smerenia de acum, slava viitoare, pentru Acela care S-a înnomenit pe Sine ca să ne îndumnezeiască pe noi.
Traian Dorz, Isus Biruitorul, anul 1947
