Era în primăvara anului 1936… Părintele Iosif se simţea ceva mai bine… Era o zi frumoasă.
– Dragă Dorz, îmi zise părintele. E timpul frumos, vino să mergem până la tipografie.
– Bine, părinte, iată-mă, sunt gata. Să iau corecturile gazetei!
– Ține-mi haina şi dă-mi bastonul.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag. 288
Biruința Crucii de pe Golgota, pentru noi, n-are niciun preț dacă nu-L primim pe Iisus Biruitorul, care ne aduce darul biruinței. – pr. Iosif Trifa
Dar, pe aceeaşi zi, de 9 mai 1935, se şi ţinu prima judecată.
Trecuse doar o săptămână după Paşti (Paştile acelui an se ţinuseră pe ziua de 28 aprilie). Abia aşteptaseră să treacă. Nu putuseră face judecata tocmai odată cu a Mântuitorului. Aşteptaseră şi aceştia să treacă Paştile, întocmai cum aşteptaseră ceilalţi să treacă ale lor…
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 129
Psalmul 48, versetul 14
Toată viaţa şi umblarea noastră de pe pământ este o călătorie prin locuri mereu necunoscute, pe drumuri mereu necunoscute, prin primejdii şi întâmplări mereu necunoscute. Oricât de atent ar fi cineva, silit să facă un astfel de drum, ar fi cu neputinţă să ajungă până la capăt cu bine, dacă n-ar avea un îndrumător Bun, o Călăuză Puternică, Statornică şi inţeleaptă.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 3
Toți ne împiedicăm, ne poticnim, ici și colea, de ispitele lumii. Dar pierzarea nu stă în această poticnire, ci stă în părăsirea luptei. De cazi, ici și colea, ridică-te repede și pleacă înainte! – pr. Iosif Trifa
A doua zi de Paști era în 5 mai.
După un vechi obicei al său, episcopul Vasile de la Oradea vine în această zi în fiecare an la Beiuș, ca în al doilea oraș important din Bihor, pentru a oficia Liturghia și a petrece ziua aceasta între cei de aici. Am pregătit pentru această ocazie tot ce îmi ceruse la ultima mea stare de vorbă cu dânsul și anume: „Memoriul”, tabelul cu cele treizeci de cântări alese și volumul meu cu cele șapte mii de proverbe versificate și comentate, care îi fusese cerut de la Departamentul Cultelor.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 393
La începutul lunii mai 1970, într-o seară, îmi intră în casă un necunoscut voinic şi îndrăzneţ. Am bănuit îndată cine este şi pentru ce vine. Îl cam cunoşteam.
– Sunt căpitanul… zise el, spunându-şi numele. Am venit, ştii dumneata pentru ce!…
Şi, după ce mi-a înşirat tot ce ştia despre mine – pe unde fusesem în aceşti trei ani din urmă, cu câţi stătusem de vorbă, câţi veniseră pe la mine – mi-a arătat dosarul cu tot ce strânseseră împotriva mea, spunând:
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 495
În «Lumina Satelor» nr. 18, din 1 mai 1927, scrie:
„…Din crâşmă, casă de lumină… Irina Mihai Aniţa din Neagra Şarului, Bucovina, o fostă crâşmăreasă, s-a înscris în Oastea Domnului şi a devenit o credincioasă adevărată. Localul crâşmei l-a făcut o casă de lumină plină de cărţi religioase, Biblii şi foi sfinte, deschisă pentru toţi cei care vor să meargă acolo să afle şi să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. E o adevărată minune ceea ce se petrece aici prin Lucrarea Oastei Domnului…
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag 295
După sărbătoarea noastră literară de la Comănești, din Moldova, s-a hotărât o alta, pentru 1 mai, la Cluj, în Ardeal. Tinerele talente lucrau de zor ca fiecare să se prezinte acolo cu ceva cât mai frumos. Ne-am propus cu toții – ziceau ei – să nu coborâm ștacheta calității nicidecum, ci s-o ridicăm mereu. Dacă în lume există atâta întrecere și exercițiu pentru o cunună și pentru un premiu trecător, oare noi nu trebuie să facem și mai mult pentru o cunună nemuritoare și pentru un premiu veșnic?
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 290
Duminica de acum este Duminica Mironosiţelor. În biserici se va citi iarăşi evanghelia despre cum îngerul le-a vestit femeilor Învierea Domnului. Această evanghelie şi tălmăcirea ei o aflaţi în «Lumina Satelor» de acum un an şi o puteţi citi de acolo. De mare cinste s-au învrednicit femeile de a li se vesti lor mai întâi Învierea, dar şi ele au arătat o iubire mare pentru Domnul.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» nr. 19, anul 1925, pag. 1