În «Lumina Satelor» nr. 18, din 1 mai 1927, scrie:
„…Din crâşmă, casă de lumină… Irina Mihai Aniţa din Neagra Şarului, Bucovina, o fostă crâşmăreasă, s-a înscris în Oastea Domnului şi a devenit o credincioasă adevărată. Localul crâşmei l-a făcut o casă de lumină plină de cărţi religioase, Biblii şi foi sfinte, deschisă pentru toţi cei care vor să meargă acolo să afle şi să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. E o adevărată minune ceea ce se petrece aici prin Lucrarea Oastei Domnului…
Gh. Hulei Roşu, ostaş al Domnului
„…Fii binecuvântată, a Domnului iubită fiică Aniţă… tu, dintr-o fiică „iubită” a ispitelor, care împărţeai din belşug otravă sufletească şi biruinţă pentru iad, te-ai făcut o binevestitoare a Domnului. Dintr-o semănătoare de întuneric, te-ai făcut o semănătoare de lumină. Dintr-o „casă a diavolului”, crâşma ta s-a făcut o casă de lumină şi de credinţă mântuitoare… Fiică Aniţa, ispitele vor veni iarăşi, Satana se va ridica împotriva ta şi din afară, şi dinăuntru… Dar tu rămâi tare, rămâi în focul cel sfânt care te-a cuprins… în minunata slujbă de vestitoare a Domnului… ca o mărturie despre biruinţa şi schimbarea pe care o face Duhul Sfânt într-un suflet care Îl primeşte pe Domnul… Să nu-ţi pară niciodată rău după „câştigul” care îl aveai în crâşmă. Câştigul acela era un câştig necurat, stors din patimile şi suferinţele Domnului, era un câştig ce-ţi aducea o groaznică pierdere: pierderea sufletului tău… în locul pagubei din crâşmă vei avea un câştig pe care lumea întreagă, cu toate bogăţiile ei, nu ţi-l poate asigura: mântuirea sufletului tău.
Domnul să ajute şi altora să urmeze calea aceasta!”
După un an, «Lumina Satelor» nr. 3, din 1928, scrie:
„Un sat întreg se lasă de beţie şi băuturi. E satul Neagra Şarului… În tot satul nu mai sunt nici băutori, nici dansatori. Tot satul citeşte Biblia şi cărţile Oastei Domnului. Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului în cetatea ei.”
Domnul Hristos, într-adevăr, a mai ajutat şi pe alţii mulţi, să mai urmeze pilda sorei Aniţa din Neagra Şarului. Multe surori şi mulţi fraţi şi-au schimbat, odată cu inimile, şi casele lor. Casele lor au devenit din nişte case ale întunericului, cum fuseseră înainte, nişte case ale luminii, unde multe suflete mergând, s-au aprins pentru Hristos şi pentru slujba Lui mântuitoare. Iar acest lucru a schimbat apoi faţa şi viaţa multor familii şi cetăţi, spre slava şi bucuria lui Dumnezeu.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. I, pag 295