Dar, pe aceeaşi zi, de 9 mai 1935, se şi ţinu prima judecată.
Trecuse doar o săptămână după Paşti (Paştile acelui an se ţinuseră pe ziua de 28 aprilie). Abia aşteptaseră să treacă. Nu putuseră face judecata tocmai odată cu a Mântuitorului. Aşteptaseră şi aceştia să treacă Paştile, întocmai cum aşteptaseră ceilalţi să treacă ale lor…
Iată scris literă cu literă procesul verbal despre toată judecata ce i s-a făcut Părintelui Iosif, cu toate interpretările ce s-au dat faptelor şi cuvintelor sale, cu tot felul chinuitor în care s-a desfăşurat procesul, cu numele celor care l-au judecat la ordinul Stăpânului şi cu sentinţa definitivă pe care au dat-o şi asupra căreia ei ştiau de la început că nu vor mai reveni niciodată.
Cine va cerceta în amănunt toate afirmaţiile din acest proces verbal va vedea uimit câte inexactităţi de date, câte deformări de fapte evidente şi câte interpretări răuvoitoare sunt conţinute în el. Pe astfel de „temeiuri” a fost condamnat omul lui Dumnezeu.
Iată mai jos învinuirea aceasta, asupra căreia se vor apleca mulţi şi din care viitorul va arăta cât de nedrepte au fost afirmaţiile pe baza cărora a fost condamnat Părintele Iosif. Şi cât de asemănătoare a fost, în fond, învinuirea aceasta, cu aceea a Domnului Iisus.
Copie:
Consistoriul Spiritual al Arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba Iulia şi Sibiu
Nr. 16/1935
Consistoriul Spiritual al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Sibiu, în procesul pornit contra protopopului Iosif Trifa de la Sibiu de către P. V. Consiliu Arhiepiscopesc din Sibiu, cu nr. 1321/1935 Bis. pentru delictele disciplinare şi judecătoreşti ale Bisericii Ort. Rom. art. 14, 15 şi 17 apoi art. 9 şi în conformitate cu art. 78 lit. b şi art. 81 din acelaşi Regulament, în şedinţele sale ţinute în 8 şi 9 mai în localul Mitropoliei din Sibiu. După cercetarea tuturor actelor acuzării, ascultând dezbaterile publice dezvoltate în şedinţă, cu participarea acuzatului Preot Iosif Trifa, precum şi a procurorului general: consilier arhiepiscopesc referent Dr. Andrei Gâlea ca reprezentant al autorităţii bisericeşti, după ce acuzatul îşi susţine cauza, după ce se citeşte în întregime de către preşedinte acuza, după ce se citeşte darea de seamă a judecătorului încredinţat cu referarea, după ce Consistoriul încearcă să înduplece pe acuzat să revină necondiţionat sub ascultarea şi disciplina canonică, fără a ajunge la rezultatul dorit, după ce ia act de apărarea scrisă şi de apărarea verbală a acuzatului, luată la proces verbal, aduce următoarea
SENTINŢĂ
Acuzatul, protopopul Iosif Trifa, de 47 ani, domiciliat în Sibiu, cetăţean român, ortodox, este vinovat de abaterea de la învăţăturile evanghelice cuprinse în Sf. Scriptură [s. n.] a Testamentului Nou la Sf. Matei 18, 17; I Tesaloniceni 5, 12; Romani 13, 1; I Petru 2, 13 care poruncesc ascultarea de Biserică. Este vinovat de călcarea dispoziţiunilor sf. canoane ale Bisericii noastre [s. n.]: 31, 39 şi 55 apostoleşti, 5 al Sinodului loc. Antiohia şi 10 al Sinodului loc. Cartagena, care indică caterisirea ca pedeapsă pentru nesupunere faţă de autoritatea bisericească legală. Este vinovat de a fi călcat dispoziţiunile art. 2, lit. a; art. 3, lit. m şi z; art. 14, 15 şi 17 din regulamentul de procedură sus menţionat care toate definesc vinovăţia de schismă, în consecinţă pe baza suscitatelor învăţături evanghelice, canoane şi articole de regulament, şi în conformitate cu art. 4, 2 lit. c, din acelaşi Regulament, se pedepseşte cu caterisirea. Sentinţa de faţă s-a adus cu unanimitatea voturilor, cu drept de apel în termen de o lună, în conformitate cu art. 203 din Regulament. (…)
Acesta este actul de învinuire şi condamnare a Părintelui Trifa, în care nu se vorbeşte nimic de vina nimănui, decât de vina sa. Despre acest act, învinuitul a luat cunoştinţă numai în timpul procesului său, proces în care Părintele Iosif n-a avut apărător.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 129
