Oastea Domnului

Fiecare plăcând aproapelui – Traian Dorz

Adevărata fericire în căsnicie este atunci când fiecare soț, mai înainte de a-și căuta fericirea sa, caută fericirea celuilalt, și mai înainte ca să-și placă lui ceva, caută ceea ce îi place celuilalt.

În viața de adunare, în familia duhovnicească, lucrurile stau tot așa. Și numai atunci sunt cu adevărat fericiți cei ce au fost chemați să alcătuiască un singur trup în Domnul, dacă fiecare mădular caută mai întâi nu folosul său, ci folosul celuilalt, mai ales când acela este și mai slab sau mai înapoiat.

Numai sufletul plin de bunăvoință față de alții știe cât de fericit îl poate face pe om un bine făcut cuiva, un loc pe care îl dai, o bucurie pe care i-o faci, un cuvânt de mulțumire sau de mângâiere pe care i-l spui, un ajutor pe care i-l oferi, un avantaj pe care i-l înlesnești.

Credinciosul vorbeşte din rai – Pr. Iosif Trifa

În capitolele din urmă am arătat starea cea cumplită în care ajunge păcătosul după ce a sfârşit cu lumea şi păcatele. Am arătat chinurile sufleteşti ale iadului şi ne-am ocupat în special de Ion, omul cel păcătos, care ne-a vorbit despre viaţa şi trecutul său.

O, cum mă mustră toate – Traian Dorz

O, cum mă mustră toate, Iisuse, când greșesc,
când căile curate un pas le părăsesc,
când chiar o clipă, poate, de Tine pot uita…
De ce mă mustră toate, Iisuse, chiar așa?
De ce, Iisus, de ce? De ce, Iisus, de ce?
De ce mă mustră toate atuncea chiar așa?

Şi lui Dumnezeu şi Mamonei – Pr. Iosif Trifa

Chipul alăturat e o arătare, o închipuire ce nu trăieşte: încă nu s-a văzut om cu două feţe. Însă în lumea cea sufletească, această pocitură trăieşte. În lumea sufletească sunt destui oameni cu două feţe (ba chiar şi cu mai multe). În chipul şi închipuirea acestui om cu două feţe sunt toţi acei creştini care cred că pot sluji deodată şi lui Dumnezeu şi diavolului.

Doamne, nu mă pedepsi – Traian Dorz

Psalmul 6, versetul 1

… „Că nu este nici un om care să fie viu şi să nu greşească, ci numai Tu, Doamne, eşti fără păcat. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi Cuvântul Tău este Adevărul…” Noi toţi greşim în multe feluri… (Iacov 3, 2). Dacă zicem că nu avem păcat, minţim, şi adevărul nu este în noi (I Ioan 1, 8). Dacă nu greşeşte cineva în vorbire (o, mai ales în vorbire!), este om desăvârşit…

Avem felurite daruri – Traian Dorz

Nimeni nu trebuie deci să se laude cu darul primit, fiindcă la baza acordării darului nu se avea în vedere nici un merit personal al celui căruia îi era dat. Tot meritul era al Celui Care făcea darul.

Cel care primise darul trebuia să fie convins că el n-are nici un merit şi deci nu are a-şi pretinde nici un drept personal, nici o laudă pentru asta. Domnul Iisus poruncise: în dar aţi primit, în dar să daţi (Matei 10, 8). Şi, de asemeni, este scris: …şi, dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum… ar fi de la tine? (I Corinteni 4, 7).

Când voi reveni – Traian Dorz

Când voi reveni odată din mormântul meu,
Doamne, câte cu uimire am să aflu eu,
toate faptele vieții cum vor fi rodit,
cum am să privesc la ele, blând sau îngrozit?

Nu-i greu să slobozi o apă cu un larg șuvoi,
dar e greu să-i faci o cale ca să curgă-apoi,
poți ușor să-i faci trezirea unei gloate-acum,
dar e greu s-o duci pe urmă pe-al luminii drum.

Păcătosul vorbeşte din iad – Pr. Iosif Trifa

În evanghelia cu Lazăr cel sărac şi bogatul este un amănunt pe care cred că îl cunoaşteţi. Când se chinuia bogatul în văpaia de foc, l-a rugat pe Avraam, zicând: „Părinte Avraame, rogu-te, trimite pe Lazăr în casa tatălui meu, că mai am cinci fraţi; să le mărturisească lor, să nu vină şi ei în acest loc de muncă… Dacă va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi. Şi a zis Avraam: „Au pe Moise şi pe prooroci; dacă nu-i ascultă pe ei, chiar de ar învia cineva din morţi, nu vor crede“ (Luca 16, 19-31).

Domnul urăște pe ucigași și înșelători – Traian Dorz

Psalmul 5, versetul 6

Înşelătoria, de orice fel, este tot atât de urâtă înaintea lui Dumnezeu ca şi uciderea. Înşelătoria este tot o crimă. Acela care înşală pe deaproapele său, îi ucide acestuia înţelegătoarea încredere în semenii săi, îi ucide paşnica apropiere binefăcătoare de alţii, îi ucide curata iubire sinceră faţă de om.

Ţine-mi ochii, Doamne – Traian Dorz

Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!

Top