Oastea Domnului

Semnul apostoliei și prețul adevărului – Traian Dorz (VII)

Un adevărat preot al lui Hristos, având cele două însărcinări, va şti, la fel, întotdeauna, să dea prima însemnătate slujbei de profet… Să o facă pe cea de a doua ascultătoare de cea dintâi.

Pe cea mai mică, ascultătoare de cea mai mare… Pe cea a celor văzute, as­cultătoare de cea a celor nevăzute.

Bucuria și întristarea (II) – Traian Dorz

Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru Cel Ceresc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căim înaintea Lui, iar ele ne sunt şterse şi uitate din pricina Sângelui Scump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Jertfa Lui răscumpărătoare şi mântuitoare (I Ioan 2, 2). Dar Sfinţenia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să curăţească urmele acestor vinovăţii lăsate peste fiinţa noastră, spre a fi noi din nou curaţi deplin.

Adunare comemorare părintele Iosif Trifa, Sibiu, 8 februarie 2020

În 12 februarie, s-au împlinit 82 de ani de la trecerea în Veșnicie a părintelui nostru Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului. Cei din vremea lui s-au dus cu toții. Au rămas cei din familia duhovnicească să-i comemoreze plecarea din această lume.

Anul acesta adunarea din iarnă, de la mormântul Părintelui, s-a ținut în ziua de sâmbătă, 8 februarie, de la ora 12, în cimitirul din Dumbrava Sibiului.

Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.

Vameșul și fariseul – Pr. Iosif Trifa

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18, 10-14)

Bucuria și întristarea (I) – Traian Dorz

Poate că tu te bucuri când poţi să înşeli, să nedreptăţeşti, să furi, să minţi, să-i păcăleşti pe alţii şi să râzi de ei. Când îi poţi atrage să facă răul – şi nu când îi vezi umblând să facă binele. Atunci mai bine întristează-te.

Preotul Iosif Trifa, om al durerii și obișnuit cu suferința – James Foster

Anul acesta am decis să studiez viaţa Părintelui losif încă o dată. M-am gândit că poate învăţ ceva nou sau ceva care poate să mă ajute să înţeleg mai bine activitatea lui şi sentinţa dură pe care a primit-o. Ca să fac asta, am revăzut filmul documentar şi am citit din câteva cărţi: „Preotul losif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos”, „Ce este Oastea Domnului” şi „Istoria unei jertfe”. După aceea, am stăruit asupra unui text din Noul Testament ca să supun lucrarea Părintelui Iosif unei analize biblice.

Cananeanca și rugăciunea de mijlocire – Ionatan Ille

Cereți, și vi se va da… bateți și vi se va deschide. (Luca 11, 9).

Cereți şi nu căpătați pentru că cereți rău (Iacov 4, 3).

Nu ştiţi ce cereți (Marcu 10, 38).

Rugăciunea izbăvitoare – Traian Dorz

Despre izbânzile rugăciunii au rămas nenumărate dovezi.

Un soldat credincios, în clipa când primi ordin să plece într-o misiune primejdioasă, pe front, spuse tovarășilor săi:

– Vă rog, numai o clipă, să ne rugăm lui Dumnezeu!
– Noi n-avem nevoie, ziseră ceilalți, roagă-te tu!

Credinciosul se duse puțin mai deoparte și căzu în genunchi. Dar chiar în clipa aceea trecu peste capul său un proiectil inamic care, căzând tocmai între tovarășii săi, îi ucise pe toți. Iată ce înseamnă „Rugați-vă oricând” (1 Tesaloniceni 5, 17).

Se duc pe rând, Iisuse – Traian Dorz

Se duc pe rând, Iisuse, acei ce te-au iubit
dar, veșnic fericită, iubirea Ta rămâne,
se duc cei sfinți, dar harul rămâne strălucit
din ieri în azi, același, apoi din azi în Mâine…
Doar Tu, Iisus, rămâi ca-ntâi din ieri în azi Același, apoi din azi în Mâine…

Tineri care au început rău și au sfârșit rău – Traian Dorz

E adevărat că cei mai mulţi tineri care au sfârşit rău au sfârşit aşa pentru că au început rău. Din cea mai fragedă copilărie părinţii lor nu le-au dat nicio educaţie bună, iar în viaţa lor de familie n-au văzut decât fapte şi vorbe rele.

Top