Oastea Domnului

Din învățăturile lui Iisus – Pr. Iosif Trifa

Cu toate prilejurile, Mântuitorul Hristos a arătat prin învăţături, mustrări şi pilde că oamenii trebuie să facă şi fapte bune pentru mântuirea lor sufletească. Iată câteva dintre acestea:

Învăţături: „Nu tot cel ce îmi zice Mie: «Doamne, Doamne», va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu” (Matei 7, 21). „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cele bune să mărească pe Tatăl din cer” (Matei 5, 16). “Tot cel ce aude cuvintele Mele şi le face pe ele asemenea este bărbatului înţelept care şi-a zidit casa pe piatră” (Matei 7, 24). „Pildă v-am dat vouă, precum Eu am făcut, şi voi să faceţi” (Ioan 13, 15).

Au și cuvintele o durere – Traian Dorz

Au şi cuvintele-o durere şi-un chin, şi-o suferinţă-a lor
când sunt silite să ascundă sau să arate ce nu vor,
când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem
– atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem.

Iisus tâlcuind Scripturile – Pr. Iosif Trifa

Chipul acesta ne arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părinţii lui în biserica din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 41-48).

Şi cu alte prilejuri, ne spun Evangheliile că intra Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturile. Aşa, Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4, 15-21) că: „Intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-a sculat să citească şi I s-a dat Lui cartea lui Isaia prorocul”. Şi deschizând cartea, a citit unde era scris: „Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere”…

Apropierea lui Dumnezeu (III) – Traian Dorz

 

Din pricina sărăciei şi a lipsurilor, noi găsim dezvinovăţire să umblăm mai mult decât se cuvenea după câştigul celor trupeşti. Din pricina ocupaţiei şi a treburilor, necurmat aflăm dezvinovăţire de a nu lucra pentru Dumnezeu. Acesta este începutul adevăratului necaz. După ce am scăpat de sărăcie, cum să mai avem dezvinovăţire dacă şi mai departe trăim numai din obişnuinţă sau lăcomie? Sau deşi am devenit liberi de ocupaţii, totuşi continuăm acest fel de a fi, în paguba sufletului nostru…Noi suntem atunci şi mai vinovaţi. Ce minunaţi sunt acei credincioşi care le biruiesc pe acestea!

M-aştepţi să vin – Traian Dorz

M-aştepţi să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit,
dar nu-s, Iisuse, gata, prea mult am zăbovit;
am fost ades prea leneş şi-am amânat mereu,
iar azi, la ceasul serii, nu-i gata lucrul meu…

Idolatrie și fărădelege – Ioan Marini

După moartea lui Solomon, țara lui Iuda și Israel, unite până aici, s-au despărțit în două. De o parte două seminții, formând țara lui Iuda cu capitala la Ierusalim, de alta celelalte zece seminții, având capital la Samaria.

Rupând legătura cu Templul și condus de împărați răi și idolatri, Israel a căzut curând în închinarea la idoli, uitând de Dumnezeu, poruncile și legea sfântă.

În timpul lui Ahab, care-și luase de soție pe Izabela, fiica lui Iactevel, împăratul Sidonului, și care a adus în mijlocul lui Israel pe idolul Baal – urâciunea sidonienilor – idolatria a ajuns la culme.

Au înflorit măslinii – Traian Dorz

Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
şi-nfrăgezesc lăstarii smochinilor grădinii,
albită holda lumii se leagănă a plin
chemând secerătorii cu strângerea neghinii.

Legea dragostei (II) – Traian Dorz

Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatele.

Când, fără prefăcătorie şi fără îngâmfare ascunsă ori arătată pe faţă, mărturisim totul, nu numai în taină, lui Dumnezeu ci şi pe faţă, acelora dintre oameni cărora le suntem datori să facem acest lucru, atunci ne arătăm cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre.

Privegheați și vă rugați – Pr. Iosif Trifa

“Atunci a venit Iisus împreună cu dânșii (apostolii) în satul ce se numește Ghetsimani și a zis ucenicilor: «Ședeți aici până voi merge să mă rog acolo». Și luând pe Petru și pe cei doi fii a lui Zevedei, a început a Se întrista și a Se mâhni. Atunci a zis lor Iisus: «Întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine». Și mergând puțin mai înainte, a căzut pe fața Sa, rugându-se și zicând: «Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu». Și I s-a arătat Lui înger din cer, întărindu-L pe El. Și fiind întru nevoință, mai cu deadinsul Se ruga. Și se făcuse sudoarea Lui ca picăturile de sânge ce pică pe pământ. Și sculându-Se de la rugăciune, venind către ucenici, i-a aflat pe ei dormind. Și le-a zis lor: «Ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Privegheați și vă rugați, că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios».

Mergi grăbit – Traian Dorz

Mergi grăbit
pe drumul care ți-e pe-ncetul cunoscut
timpul câștigat,
în urmă, poți să-l folosești plăcut.
Însă mergi încet
pe drumul care grabnic l-ai luat
ca să nu fii prea departe,
când te afli înșelat.

Top