Oastea Domnului

Lărgime și îngustime (I) – Traian Dorz

Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă şi părtinitoare. Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros… Şi este nepărtinitoare pentru că luptă şi se roagă, suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi, ajungând şi dorind să moştenească binecuvântările dumnezeieşti împreună cu toţi.

Nu vă-nşelaţi crezând – Traian Dorz

Nu vă-nşelaţi crezând că harul vă-ndreptăţeşte-orice păcat,
că poţi să faci orice şi – dacă vorbeşti de Har – eşti şi iertat;
căci Harul iartă doar o dată trecutul cel neştiutor,
iar după-aceea porunceşte neprihănirea tuturor.

Dovadă și credință (II) – Traian Dorz

Tu, Doamne, faci Primăvara, Tu faci Tinereţea, prin care totul se primeneşte luminos şi zâmbitor, care încântă şi înfrumuseţează totul prin nădejde şi nevinovăţie, care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica trăire a celor nevăzute şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne. Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l. O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, ochii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!

Evanghelia Duminicii a 5-a după Paști – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, venit-a Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna Iui Iacov, iar lisus, ostenit fiind de călătorie, şedea lângă fântână; şi era ca la al şaselea ceas. A venit o femeie din Samaria să ia apă. Zis-a ei Iisus: „Dă-Mi să beau!” Că ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis Lui femeia samarineancă:

Dovadă și credință (I) – Traian Dorz

Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate? Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi, – dar fără de care nu poate exista nimic? Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi nici de explicaţii pentru acestea, pentru că fără ele n-ar fi viaţă. Aşa este şi cu Dumnezeu.

A trecut la Domnul fratele Nicolae Bodea din Rogoz (MM)

În ziua 10 mai 2020 a trecut la Domnul fratele Nicolae Bodea, la vârsta de 95 de ani.

S-a născut pe 9 ianuarie 1925 și a cunoscut Oastea Domnului în anul 1958 la o adunare la Rogoz. A făcut legământ la vorbirea fratelui Gavriș Mureșan de la Poiana Blenchii. A fost un frate lucrător în toată zona de nord a Ardealului. A fost statornic în Lucrarea Oastei și în Biserica noastră, fără abateri de la învățătură. Casa de Adunare din Rogoz este în curtea casei lui.

A fost respectat și iubit în sat, fiind 28 de ani președinte de CAP. A făcut doi ani de război. A fost închis la Auschwitz Birkenau, lagărul de concentrare a evreilor din Polonia.

A fost nelipsit de la adunare și de la biserică. În ultimul an de viață boala și neputința bătrâneții l-au țintuit la pat.

Domnul să-l așeze în Împărăția Sa, alături de părintele Iosif, de fratele Traian și de ceilalți frați și înaintași sfinți.

Familia și adunarea din Rogoz

Răspundere și împlinire (III) – Traian Dorz

O, câte valuri au rostogolit vrăjmaşii înfuriaţi şi spumegând împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, cu urlete mânioase şi năvăliri sălbatice, ridicându-se împotriva lui Dumnezeu… Cerul se întuneca de stolurile negre ale ameninţărilor lor şi lumea vuia de armiile lor grele… Dar după ce vântul a trecut peste ei, spulberându-i pe toţi şi pe totdeauna, El a rămas Acelaşi, Biruitorul şi groparul tuturor.

Evanghelia Duminicii a 4-a după Paști – Pr. Iosif Trifa

Despre bolile sufletești și tămăduirea lor

În vremea aceea, S-a suit Iisus în Ierusalim. Şi este în Ierusalim scăldătoarea oilor care, în evreieşte, se cheamă Vitezda, cinci pridvoare având. Într-aceea zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger, la vreme, se pogora în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos ori de ce boală era ţinut. Deci era acolo un om, treizeci şi opt de ani având de boală.

Ce frumoase îți sunt picioarele – Traian Dorz

Aici însă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu vorbește despre partea cea mai smerită a Bisericii, despre mădularele cele mai smerite ale adunării Domnului, despre frații cei mai smeriți din lucrarea evanghelică.

Când prezența lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar ea, Biserica, este într-o stare bună și curată, când dragostea lui Hristos Domnul este sfântă, fierbinte și lucrătoare într-o frățietate duhovnicească, când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare și statornică într-o familie frățească, atunci cea mai bună și mai frumoasă dovadă sunt picioarele, frații și surorile cei mai din urmă, sufletele cele mai smerite, fie ei cei mai umili. Fiindcă aceștia nu vor fi atunci desculți, adică neînvățați, neîntăriți, necumpătați și nepăsători. Ci vor fi crescuți, vor fi îngrijiți să fie bine pregătiți totdeauna, bine zidiți și bine înarmați în Cuvântul lui Dumnezeu.

Răspundere și împlinire (II) – Traian Dorz

Cum trec norii peste faţa strălucitoare a soarelui, – iar el rămâne veşnic acelaşi, cum trec valurile umbrelor curgătoare pe lângă stânca neclintită care le priveşte etern, – iar ea rămâne aceeaşi şi cum trec vânturile pe lângă vârfurile munţilor neclintiţi, – aşa trec, şi trec, şi trec mereu toate… Aşa toate se învechesc şi se schimbă, aşa se nimicesc, se pierd şi se uită… Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat. Mereu Viu şi mereu Proaspăt, Cald şi Strălucitor, veşnic Necesar şi Prezent… Îl cunoşti tu?

Top