Oastea Domnului

Mângâietorul și tămăduitorul bolnavilor – Pr. Iosif Trifa

Mântuitorul Hristos a fost vestit de prorocii Vechiului Testament ca un mare binefăcător al celor săraci, bolnavi şi necăjiţi. „Duhul Domnului peste Mine, pentru aceasta M-a uns, ca să binevestesc săra­cilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi la inimă, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere” (Isaia 61, 1). Prorociile Vechiului Testament s-au şi împlinit, pentru că toate evangheliile ne spun cu câtă milă şi dragoste se apro­pia Iisus de cei săraci, bolnavi şi năcăjiţi. „Şi văzând gloatele, I se făcu milă de ele”… (Matei 9, 36); „Şi văzând norod mult, I s-a făcut milă de el şi i-a tămăduit pe bolnavii lor” (Matei 14, 14).

Un alt Saul pe drumul Damascului – Pr. Iosif Trifa

Imaginea de mai sus arată o întâmplare luată din viaţa Apostolului Filip. În drumul Ierusalimului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător (sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dregător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita lui de la templul din Ierusalim unde fusese să se închine. Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glas tare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce‑L tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gura Sa“… (Isaia 53).

Omul și locul – Traian Dorz

Nu locul este pentru om, ci omul este pentru loc, căci omul este schimbător, dar locul nu este. Omul poate fi oricine, dar locul este acelaşi. Oamenii sunt nenumăraţi, dar locurile sunt numărate. Aşa este şi în cele pământeşti, dar în cele cereşti şi mai mult. În Cuvântul Sfânt este scris mereu acest adevăr, când se spune despre numărul poporului sfânt, despre numărul ostaşilor, al îngerilor, al bătrânilor sfinţi, al trâmbiţelor ori al cetelor, al zilelor, al anilor, al semnelor…

Femeile – Pr. Iosif Trifa

Un mare poet şi gânditor al nea­mului nostru (Eminescu) a zis despre femeie că este „înger şi diavol”. În vorbele lui a pus mult adevăr, pentru că, de fapt, femeia poate fi un înger ce­resc când îşi pune însuşirile şi daru­rile ei sufleteşti în slujba lui Hristos; dar poate fi şi un diavol, când îşi pune însuşirile în slujba diavolului.

Izvorul păcii și împăcării – Preot Iosif Trifa

Tabloul de mai sus arată împăcarea fraţilor Isav şi Iacob din Biblie. Cunoaşteţi întâmplarea cum s-au mâniat aceşti doi fraţi pentru dreptul de moştenire pe care l-a stors Iacob prin înşelăciune. Din pricina asta s-a făcut o duşmănie de moarte între cei doi fraţi. Isav „căuta să-l omoare“ pe fratele său, care a fugit la Laban, unde s-a căsătorit.

S-a sculat poporul să joace – Preot Iosif Trifa

Ceea ce este reprezentat mai sus, cred că ştiţi cu toţii: este Moise când, coborându-se de pe muntele Sinai, a spart tablele legii, de mânie că poporul îşi făcuse idol-viţel de aur şi juca în jurul lui.

Toma nu era cu ei – Traian Dorz

„Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.“

Biserica cea vie este Trupul Domnului Hristos şi fiecare suflet viu din ea este un mădular din acest Trup Sfânt. Capul Trupului viu este Hristos (Efeseni 5, 23; I Corinteni 11, 3). De aceea un trup sănătos este totdeauna acolo unde este capul său. Și un mădular sănătos este totdeauna acolo unde sunt toate celelalte mădulare ale trupului.

Cei culți și cei desculți – Traian Dorz

Poporul a fost format totdeauna din două părţi: una mai mică, alta mai mare. Partea cea mică a fost totdeauna a celor culţi. Iar partea cea mare a fost mereu a celor desculţi. Şi totdeauna partea cea mică a celor de deasupra este capul, – şi partea cea mare, care este dedesubt, sunt picioarele.

Rămâi cu noi – Pr. Iosif Trifa

După răstignirea şi îngroparea Domnului, doi învățăcei, Luca şi Cleopa, mergeau în drum spre Emaus. Mergeau abătuţi și îngânduraţi, vorbind cu jale despre ceea ce se petrecuse cu Domnul. Un drumeţ străin s-a alăturat de ei şi i-a întrebat despre ce vorbesc şi de ce sunt întristați. Acest călător era Domnul, dar „ochii lor erau ţinuţi, să nu-L cunoască”.

Iisus trebuia să învie – Traian Dorz

„Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Iisus trebuia să învie din morţi.“ (Ioan 20, 9)

Iisus Hristos trebuia să învie din morţi. Nu se putea să nu învie. Toate Scripturile spuseseră că Iisus nu va putea fi ţinut de moarte. Toţi profeţii aşa arătaseră. Toate făgăduinţele Lui aşa adeveriseră. Tot Adevărul pe care îl propovăduise El aşa cerea.

Top