Oastea Domnului

Tu mă-nconjori (III) – Popa Petru (Săucani)

”Tu mă înconjori pe dinainte și dinapoi și-Ți pui Mâna peste mine…”

Frații mei dragi, acei care ați simțit că dragostea lui Dumnezeu v-a înconjurat din zilele tinereții voastre, să aveți o încredere veșnică în El, – Acela care v-a călăuzit până aici și v-a luminat și v-a mângâiat și v-a întărit – că vă  ”înconjoară și pe dinapoi și pe dinainte și că vă duce până la capăt.”.

Dar atunci de ce oare mai este nevoie să-Ți pui Mâna peste mine?

Spune sfântul David: ”Mâna Ta apasă  asupra mea!”…

Sfântul apostol Pavel spunea altădată: ”Mi-ai pus un țepuș în carne din pricina strălucirii, a descoperirilor câte mi-ai arătat mie, Dumnezeule, ca nu cumva, prin toate aceste descoperiri, să mă îngâmf.”

Cuvânt la 30 ianuarie – Sf. Ioan Gură de Aur

“Eu sunt păstorul cel bun şi…am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie să le aduc.” (Ioan 10, 14, 16)

Tot creştinul, şi mai ales propovăduitorul, trebuie să fie osârdnic întru învăţarea celor rătăciţi

Când păcătoşii,  chiar după toate sfătuirile noastre, rămân tot în păcatele lor, totuşi, noi nu trebuie a înceta să-i sfătuim în continuare. Fântânile curg şi când nimeni nu scoate apă; izvoarele forfotesc şi când nimeni nu ia apă din ele; pâraiele curg şi când nimeni nu însetează. Aşadar, şi învăţătorul trebuie să-şi facă datoria sa cum se cuvine, chiar dacă nimeni nu l-ar asculta.

Voi cei ce-ați fost – Tinerii de la Marginea (SV)

Cântarea Voi cei ce-ați fost (versuri Traian Dorz), interpretată de tinerii adunării Oastei Domnului din Marginea (SV), la adunarea anuală de tineret din 20 ianuarie 2018 care a avut tema: Nașterea din nou.

Voi, cei ce-aţi fost adânc legaţi
şi Dumnezeu v-a dat scăpare,
voi pân’ la moarte-I datoraţi
recunoştinţa cea mai mare!

O, nu uitaţi, o, nu uitaţi
ce I-aţi promis, ce-I datoraţi,
pliniţi al vostru legământ
căci Dumnezeu e Sfânt, Sfânt, Sfânt!

Tu mă-nconjori (II) – Popa Petru (Săucani)

Faraon, după ce a văzut că israeliții au plecat, s-a supărat: «Cine ne va mai face cărămizi? De ce i-am lăsat să plece? Hai din urmă să-i ajungem.»

Ce a făcut atunci Dumnezeu?

S-a mutat și a venit înapoia poporului Israel. Dragostea care-i ducea și era înaintea lor, aceeași dragoste i-a înconjurat și a venit înapoia lor, între Israel și Faraon.

Mai putea să facă ceva Faraon, cu toată puterea lui? Mai putea să facă un pas, când între el și Israel stătea Dumnezeu? Nu mai putea să facă  nimic!

Așa-i păzește Dumnezeu pe ai Lui! Așa-i păzește Dumnezeu pe credincioșii Săi!

Frații mei cei dragi, Dumnezeu v-a scos din Egipt. Dumnezeu vrea să vă ducă în Canaan, în Împărăția Lui Veșnică.

Tu mă-nconjori (I) – Popa Petru (Săucani)

Tu mă-nconjori pe dinapoi și pe dinainte, și-Ți pui mâna peste mine. (Psalmul 139, 5)

Nu  știu de ce, fiecare dintre noi ne bucurăm așa de mult să fim înconjurați de dragostea celor din jurul nostru. Tinerii noștri dragi (a căror nuntă o sărbătorim) acum se bucură de ziua de astăzi mai mult, pentru că toți îi înconjoară cu dragoste lor. Și aceasta fiindcă viața lor se află înaintea lor. De aceea, toți îi înconjoară cu dragoste.

Când vine omul în acestă, cât este de mititel, toți îl înconjoară cu dragoste, toți îi zâmbesc, toți îl iubesc, toți îl îmbrățișează, îl înconjoară cu dragoste. Dar când omul a trecut, și viața lui rămâne în urma lui, tot mai puțini sunt aceia care îl înconjoară cu dragostea lor. Rămân doar cei mai apropiați. Și când viața s-a scurs aproape întru totul, sunt foarte puțini cei care îi mai înconjoară cu dragoste lor.

Oameni prefăcuți cu măști – General Maior Maricel Popa

Anumite chipuri omeneşti sunt de fapt măşti.

Sunt măşti care, deşi afişează bune intenţii, ascund interese proprii, meschine şi răutăţi.

Sunt măşti care deşi afişează persoane bune şi frumoase, ascund monştri.

Sunt măşti care arată oameni puternici şi siguri pe ei, care ascund fiinţe fragile, vulnerabile, pline de complexe.

Sunt măşti ademenitoare, spre a atrage prieteni si oameni care să se îndrăgostească…

Scopul măştilor este divers… de la nevoia de a crea o imagine proprie imaculată, până la a caştiga diferite avantaje…

În tainica noapte din 25/26 ianuarie – Pr. Iosif Trifa

Era în timpul când „lămuririle” căutau să-mi ia viața și zestrea morală. Mă gândeam în mine: Doamne, ce se va alege de mine și de truda mea? Sunt bolnav și s-ar putea întâmpla să închid pentru totdeauna ochii, zdrobit de mâhnire. Iar a grăi și a mă apăra nu pot, fiind oprit cu forța publică.

Îmi venea să îmi strâng în brațe cărțile, să le sărut, să strig: dragile mele cărţi şi tâlcuiri, pentru voi am muncit, pentru voi am trăit, pentu voi mi-am pierdut sănătatea și acum va trebui să vă las orfane, izbite de atacuri, batjocorite. Tot ce am clădit eu cu voi în sufletele cititorilor, se va îndoi, se va clătina, se va zdruncina…

Era seara dinspre 25 spre 26 ianuarie și am pus mâna pe Biblie și Psaltire, să mă mângâi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar orice mângâiere părea zadarnică. Era pentru prima dată în viața mea când nu mă mai puteam mângâia cu Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă îmi trebuia ceva mai mult decât atât. Am adormit plângând, cu perina udă de lacrimi.

Nu mi-am putut nălța – Traian Dorz

Nu mi-am putut nălța privirea,
mereu, spre Adevăr s-o țin
dar gândul i-a pătruns iubirea
și nu i-am fost nicicând străin.

N-am înțeles deplin în mine,
ades, porunca ce mi-ai spus
dar cât am înțeles, spre bine,
întregul suflet mi l-am pus.

Și n-am avut din bogăție
prea mult să-Ți dau îmbelșugat,
– dar ce-am avut, Iisuse, Ție
din toată inima Ți-am dat!

Unificarea religioasă, bisericească și națională pe care a facut-o Oastea Domnului – Pr. Iosif Trifa

În istoria acestei țări și acestui neam se scrie un capitol nou: lucrarea pe care a făcut-o și o face mișcarea religioasă, Oastea Domnului.

Istoria de mâine va cerceta și va arăta – în chip nepărtinitor – tot ceea ce a făcut Mișcarea aceasta pentru țara și poporul român.

Roadele acestei binecuvântate mișcări sunt multe și de multe feluri. Înainte de toate și mai presus de toate, roadele Oastei sunt cele duhovnicești: ea pescuiește suflete din adâncul pierzării și le aduce la picioarele Crucii lui Isus cel Răstingnit.

Aforisme – General Maior Maricel Popa

    • Ce păcat de moarte facem atunci când înjugăm mândria lui „eu” odată cu slujirea la care am fost chemați.
    • Scriptura este singura carte de medicină care tratează sufletul fără eșec.
    • Creștinișmul nu trebuie să aibă o altă față, fizionomie religioasă, decât viața pe care a trăit-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ.
    • Simplitatea are o frumusețe aparte; ea nu poate fi percepută decât de oamenii smeriți!
    • Lacrimile mamelor în rugăciune sunt izvoare ce țâșnesc la picioarele Creatorului.
    • Unii așa ziși creștini îți dau impresia că au fost botezați în oțet: sunt acri!
Top