Mișcarea evanghelică Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române vă invită la Adunarea Anuală a Oastei Domnului – Comănești ce va avea loc la ”Centrul de Agrement Trotuș – Ionuț Iftimoaie” în data de 31 martie 2018, începând cu ora 15:00.
Tema adunării – „Te-ai unit cu Hristos?” (Ioan 17, 20-21)
Adunarea va fi transmisă în direct, aici pe OasteaDomnului.info
“Domnul a zis lui Moise și lui Aron în țara Egiptului: “Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. Vorbiți, întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteală cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare. Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
Două Mâini însângerate mi-au plătit păcatul greu,
mijlocind împreunate să mi-l ierte Dumnezeu.
Sfinte Mâini a lui Iisus
vă sărut plângând supus
Sfinte Mâini a lui Hristos
voi mi-ați dat tot ce-am frumos.
Mersul pe calea Domnului, alături de El, înseamnă atât întristare cât și bucurie, atât lacrimi de durere cât și cântări de veselie. Și căile lumii sunt tot o împletire de bucurii și dureri dar nu sunt același lucru.
Durerile și bucuriile vieții de credință se împletesc într-o funie de aur pe care sufletul urcă la Dumnezeu, pe când durerile și bucuriile lumii se împletesc într-o sfoară de iluzii care se desface odată cu trupul de lut, prăbușind sufletul în hăul deznădejdii și-al chinului veșnic. Căci năzuința după un paradis terestru naufragiază totdeauna în apele agitate ale acestei lumi din cauza neprevăzutelor întorsături ale vieții care răstoarnă toate visurile și planurile omului sau, dacă cineva crede într-adevăr că a apucat lumea și i se pare că apa vieții lui este limpede și liniștită, îi apare totuși dintr-o dată, când nici nu se gândea, stânca ascunsă și haină a morții care-i spintecă fără nici o milă barca purtătoare de iluzii.
Dintre sărbătorile anuale din calendarul ortodox închinate Maicii Domnului, oare care este cea mai importantă? Nașterea, Bunavestire, Adormirea, Soborul Maicii Domnului? De bună seamă că cea mai intens sărbătorită dintre toate este Adormirea Maicii Domnului, din 15 august. Însă pelerinajele și procesiunile acelea ample la mănăstirile și la icoanele făcătoare de minuni renumite, parcă nu prea sunt totdeauna în ton cu curăția sufletească și cu smerenia Sfintei Fecioare, evidențiate la Bunavestire. De aceea, credem că sărbătoarea cea mai plină de expresivitate, pentru ceea ce reprezintă Fecioara Maria în planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru creația căzută în păcat, este cea din 25 martie, când Fecioara a intrat complet în grija Grației divine.
Suflet credincios, bucură-te plin de uimire, bucură-te de bunătatea și puterea cea mare a lui Dumnezeu, cu care te-ai unit prin credință. Prin mijloacele nevăzute și necunoscute minții omenești, rugăciunile tale străbat nebănuitele depărtări, până la Tatăl Harului, ajungând Acolo din chiar clipa când îți deschizi tu gura (Daniel 10, 12). O, iată cât de mare este într-adevăr puterea rugăciunii fierbinți! Ea poate să închidă sau să deschidă cerul (I Împărați 17, 1; Iacov 5, 17), și poate să vindece bolile venite din păcat (Facere 20, 17; Iacov 5, 16), și poate să oprească mânia lui Dumnezeu (Numeri 11, 1-2), și poate să izbăvească popoare întregi (Deuteronom 9, 18-20; Iona 3, 10), și poate chiar să oprească soarele din mersul său (Iosua 10, 12-14), și poate să dezlănțuie puterile naturii (I Samuel 12, 18), și poate să însănătoșeze vrăjmași (I Împărați 13, 6), și poate să învie până și morții (II Împărați 4, 36-37; Fapte 9, 40-41), și poate primi tot ce dorește (I Ioan 3, 22).
Evanghelia v-a depășit pe voi, cei fățarnici, și Hristos Și-a ales alte vase: pe cei sinceri, pentru a vă face pe voi geloși. Iar gelozia aceasta să vă prefacă sfinți, așa cum trebuia de mult să luptați să ajungeți. Mirați-vă deci și de ei, cei atât de minunați. Dar și mai mult să vă mirați că voi nu înțelegeți lucrul acesta. Mirați-vă că totul se schimbă în jurul vostru și numai voi nu vă mai schimbați. Atunci poate ar fi o nădejde și pentru voi.
Cei care trăiesc în păcat vor să facă din Dumnezeu slujitorul, nu Stăpânul lor. Toate rugăciunile lor (când sunt) sunt numai cereri și porunci date lui Dumnezeu.
Nicio lacrimă cu Tine n-a curs Doamne în zadar,
niciun câmp arat cu Tine n-a rămas neroditor,
nicio luptă lângă Tine n-am sfârșit-o cu amar,
orice semen, pentru Tine, mi-a fost binevoitor.
Niciun chin răbdat cu Tine nu mi s-a părut prea lung,
niciun jug purtat cu Tine nu mi s-a părut prea greu,
niciun țel dorit cu Tine n-a fost ca să nu-l ajung,
– toate mi-au rodit cu Tine, Binefăcătorul meu!
Pe țărmul mării, în porturi sau pe insulele din mijlocul apelor, sunt instalate faruri. Un turn înalt care are în vârf o lumină puternică le arată, în nopți întunecoase cu furtuni și valuri, marinarilor că acolo se găsește scăpare. Și toate corăbiile se îndreaptă într-acolo, spre lumina care e în turn. Și sunt clipe grele pentru corăbieri în furtunile acestea. Neguri grele se pun înaintea lor, valuri mari îi izbesc în față, acoperindu-i de multe ori, dar ei nu-și iau ochii de la far. Ei țin mereu privirea la țintă și merg într-acolo, prin toate primejdiile ce izbesc.
Întocmai așa este și în viața sufletească. Pe marea vieții noastre s-au ridicat astăzi parcă mai mult ca oricând nori mari, amenințând cu furtună și cu moarte.
Am văzut în multe reviste îndemnuri adresate creștinilor de a se ruga pentru pacea lumii. În unele s-au publicat chiar și rugăciuni, pentru a fi rostite și învățate de credincioși.
Cruciada rugăciunii nu poate fi decât binevenită, mai ales în clipele grele prin care trece omenirea. Prin aceasta se mărturisește nădejdea ce o are creștinul în putința păcii, care poate veni nu de la oameni, ci de sus din ceruri, de la Părintele luminilor, Împăratul păcii. Dar îndrăznim a întreba: e de-ajuns să facem rugăciuni? Cineva s-ar putea arăta mirat că spunem această vorbă. Noi stăruim însă în întrebarea noastră, cu răspunsul că nu-i de-ajuns atât. Căci dacă rugăciunea noastră nu e însoțită de o sinceră pocăință și întoarcere, n-ajunge nimic.
