Nicio sărbătoare din calendar nu-i cum e Crăciunul. A devenit, în timp, atât de bogată și de complexă încât oferă loc de implicare pentru preocupări diverse. De aceea, esenţa Crăciunului, care este Naşterea Domnului din Fecioară, se vede, parcă, tot mai puţin. Astfel că, de nu ar fi colindele cu Maica şi cu Pruncul, atunci cadourile şi Moşul, şi masa de Crăciun, şi celelalte multe ar denatura, aproape în întregime caracterul religios al sărbătorii.
Un fruntaş a întrebat pe Iisus: Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veșnică? (Din Evanghelia Duminicii a XXX-a după Rusalii)
Ai ocazia să auzi de la oameni întrebări referitoare la diverse probleme care-i frământă, dar este o raritate să auzi o astfel de întrebare: ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Ați fost vreodată amenințat sau persecutat sau anchetat sau amendat pentru activitatea în Oastea Domnului?
N-am fost bătut, n-am fost închis. În schimb, am avut multe probleme. Am fost supravegheat zeci de ani. De la început. Supravegheat la servici, supravegheat acasă. Chiar, fiind aproape de unitatea militară, au fost puși oameni anume care să ne supravegheze. A fost pentru noi o surpriză extraordinară, că nu eram obișnuiți cu așa ceva, să vedem pe cineva, într-o seară, în plop, stând și uitându-se pe geam fără să facă gălăgie.
Minunat, Iisuse, Tu ești Minunat,
Nașterea Ta-n lume seamăn n-a aflat,
Viața Ta lumină lumii-a semănat,
Crucea Ta destinul lumii-a despicat,
Jertfa Ta, Iisuse, raiul ne-a redat.
Te slăvim, Te iubim și slujim, Scump Iisus,
Cerul sfânt, harul sfânt, raiul sfânt ne-ai adus.
În fiecare an, praznicul Naşterii Domnului aduce cântarea cerească: „Pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Dar pacea, în loc să crească, tot mai puţină şi mai mică se face. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace prin ţări, nu-i pace prin sate, nu-i pace între vecini, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace nici în sufletul oamenilor. Care să fie pricina acestui lucru? Este aceea că oamenii n-au primit cu adevărat pe Cel ce a adus pe pământ pace.
Care ar fi cele mai frumoase amintiri pe care le aveți din anii de avânt ai Oastei Domnului?
A mai fost una dintre întâlnirile minunate la peștera de la Meziad – poate știți – organizată de fratele Gavriș. Erau vremuri de restricții foarte mari. S-a dat zvon în toată țara. Că era suficient într-un județ, dacă știa unul – nu trebuiau telefoane sau delegat special pentru asta. Nici pentru nuntă nu trebuiau chemări.
Fratele Vasile a copilărit în satul Rîturi, com. Mizieș, jud Bihor (Livada Beiușului de astăzi), satul natal al fratelui Traian Dorz. Au fost chiar vecini.
S-a înrolat în Oastea Domnului la vârsta de 14 ani și a făcut legământ la chemarea fratelui Traian care, fiind cu 18 ani mai în vârstă decât el, s-a ocupat îndeaproape de creșterea și formarea lui spirituală.
Satana s-a apropiat de Noe, de al doilea Adam al omenirii, cu ispita beţiei. Îndată ce Noe a gustat din ispita beţiei, răutăţile şi greşelile au început a curge ca dintr-un izvor, întocmai ca la Adam şi Eva, după ce au gustat din pomul cel oprit.
Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de începutul din cartea Genezei, ERA…
El era dinainte de Început, pentru că ERA fără Început.
Era cu Dumnezeu, fiindcă era Dumnezeu.
Înainte de tot ceea ce este spirit sau materie, adică înainte de ceruri şi de pământ.
Domnul nostru Iisus Hristos, Întrupat la plinirea vremii sub forma firii omeneşti pentru mântuirea creaturilor Sale, ERA…
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, EL ERA.
Căci Timpul, adică vremurile, a început odată cu creaţiunea văzută şi va sfârși odata cu ea.
El este dinainte de Timp şi va rămâne după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul, şi Materia, şi Timpul. Şi toate acestea se ţin prin Hristos.
Potopul a înecat o lume veche; a nimicit cu totul o lume veche. Pe urmele potopului a rămas lume nouă, o lume spălată şi curăţită de păcat. În această lume, Noe era acum un al doilea Adam al omenirii. Era un Adam căruia Dumnezeu i-a dat din nou în stăpânire pământul şi vieţuitoarele.
Când S-a arătat Dumnezeu lui Noe după potop, i-a zis, ca odinioară lui Adam: „Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi feciorii lui şi le-a zis: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el»“ (Fac. 9, 1).
