Numai o lună de nu cânt,
îmi pare că s-a stins un soare
și că de veacuri pe pământ,
n-am mai ajuns la sărbătoare.
Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării anuale a Oastei Domnului, Galați – Fântânile Oastei Domnului, adunare care a avut loc în sala de evenimente Chariot D’or, Galați, în data de 2 noiembrie 2019.
Iată întrebarea cea mai grea. Nu de răspuns la ea, ci de înţeles răspunsul. Căci toată lucrarea aceasta fiind o taină, o lucrare duhovnicească, nu-i uşor să fie înţeleasă. Orice naştere este o taină şi o durere. Aşa este şi naşterea din nou.
În cântare şi-n iubire Tu-mi întorci fără-ncetare,
întâlnirea noastră-n ele-i cea mai scumpă sărbătoare;
ca să-mi faci viaţa-ntreagă scumpă sărbătoare.
Cântarea a fost interpretată în cadrul Adunării anuale a Oastei Domnului, Galați – Fântânile Oastei Domnului, adunare care a avut loc în sala de evenimente Chariot D’or, Galați, în data de 2 noiembrie 2019.
Doamne-ajută-mă să strâng
lacrima, dator s-o plâng,
şi mă-nvaţă cum s-adun
tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun.
Să nu trec pe lâng-un dor
făr-ai da ce sunt dator,
să nu trec pe lâng-un prag
făr-un grai, făr-un grai rostit cu drag.
Psalmul 10, versetul 4
Trufia este începutul oricărei căderi şi nebunii. Când îngerul Lucifer a început să se îngâmfe, atunci a şi început prăbuşirea lui. Căci orice neascultare îşi are începutul în trufie. Păcatul trufiei îl face pe om să se ridice împotriva respectului şi ascultării pe care le datorează părinţilor. Sau mai-marilor săi. Adică împotriva rânduielilor lăsate de Dumnezeu între care să se desfăşoare viaţa omenească pe pământ.
Când s-au ivit norii vestitori de primejdie „Noe a intrat în corabie cu familia lui şi două câte două din orice făptură care are suflare de viaţă, precum îi poruncise lui Domnul Dumnezeu. Apoi Domnul a închis uşa după El… a încuiat Domnul Dumnezeu uşa pe dinafară“ (Facere 7, 15-16). După ce a intrat Noe în corabie, au început ploile şi potopul. „Şi a căzut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi creştea apa şi se înmulţea foarte pe pământ“ (Facere 7, 1 7-18).
Psalmul 10, versetul 1
Îndată ce sufletului i se deschid ochii cei duhovniceşti şi primeşte lumina lui Dumnezeu, el vede ce uriaşe şi bine organizate sunt oştirile duşmane împotriva lui Hristos. Începând cu mai-marii pământului, cu împăraţii neamurilor din Psalmul 2, cu zecile de mii de popoare din Psalmul 3, cu batjocoritorii din Psalmul 4, cu nebunii şi mincinoşii din Psalmul 5, cu răufăcătorii din Psalmul 6, cu prigonitorii şi ucigaşii din Psalmul 7, cu clevetitorii şi răzbunătorii din Psalmul 8 şi până la chinuitorii din Psalmul 9, — întocmai după cum este scris (Efeseni 6, 12-17).
Când corabia a fost gata, „Domnul Dumnezeu a zis către Noe: «Noe, intră în corabie, tu şi toată casa ta (Facere 7, 1) şi din toate dobitoacele, şi din toate fiarele, şi din toate păsările, din orice făptură şi din toate vietăţile ce se târăsc pe pământ, câte două să iei în corabie, parte bărbătească şi parte femeiască să fie» (Facere 6, 19-20). Şi a intrat Noe în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nurorile sale. Şi din toate dobitoacele curate şi necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ au intrat în corabia lui Noe, două câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise lui Domnul Dumnezeu“ (Facere 7, 7-9).
Biblia nu ne spune mai amănunţit ce s-a întâmplat în timpul de când Domnul i-a spus lui Noe să facă corabie de mântuire, până în clipa când a sosit potopul. S-a făcut socoteala că Noe a lucrat la corabie 120 de ani biblici (anii biblici erau mai mici decât cei de acum). Ce s-a întâmplat în acest timp? Ne putem închipui.
Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine. Şi eu mă laud cu ele: sunt averea noastră cea mai scumpă…
Dar ne vom pierde mântuirea și tu și eu dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat şi treaz.
Eşti tatăl unei familii, eşti primarul unui sat, eşti învăţătorul unei şcoli,
eşti preotul şi păstorul unor suflete și a unei biserici? Atunci simte-ţi, dragul meu, toată datoria şi marea răspundere a conștiinței tale!
Lucrează în aşa fel încât să poţi da totdeauna o bună socoteală lui Dumnezeu și oamenilor.
Eu te întreb, dragul meu: de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?
