Adevărul este Hristos în Sfânta Sa Biserică vie. Și în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în acestea este și rămâne Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul, Adevărat și Viu! Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Iisus Hristos. Adevărul este ceea ce Este. Adică realitatea adâncă. Aceea care nu se schimbă. Aceea care nu piere. Aceea care nu se învechește. Aceea care nu scade. Aceea care nu se contrazice. Aceea pe care suntem fiecare datori să o primim și să o urmăm.
Spune Cuvântul Sfânt așa: „Sunteți dumnezei“, toți!… Adică toți sunteți creatori, pentru că, mai mult sau mai puțin, voi toți creați. Creați gânduri și creați cărți, creați caractere și creați exemple.
Ce mare har este acesta, dar și ce mare răspundere! La început, fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie și întunecată de păcat, sau niște vecini necredincioși, sau niște elevi încă neformați, sau propria noastră viață plină de haos sau de dezordine, întocmai așa cum era totul înainte de-a veni lumina din care s-a creat totul. În acest haos, noi trebuie să ne începem munca divină a creației noastre.
Totdeauna neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce păcatul. Păcatul totdeauna întinează și strică cugetul. Cugetul stricat totdeauna rătăcește credința și strâmbă judecata. Iar omul cu credința rătăcită și cu judecata strâmbă numește binele rău și răul îl numește bine. Numește adevărul minciună, iar minciuna o numește adevăr. Numește virtutea păcat, iar păcatul virtute. Când răsturnarea adevărului se întâmplă în mulțime, atunci are loc decăderea și stricăciunea în masă a unui întreg popor sau a mai multora. Și duce sigur la prăbușirea și nimicirea întregilor mulțimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.
În toamna anului 1925 am avut fericirea să fiu la Ierusalim tocmai pe timpul praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Am văzut, cu acest prilej, locul unde împărăteasa Elena a aflat Crucea răstignirii, iar patriarhul Macarie a înălțat-o în biserică, în văzul tuturor creștinilor, care s-au închinat ei.
Locul unde s-a aflat Crucea Domnului e la o adâncime de peste 20 de metri. Pentru aflarea Crucii a trebuit o săpătură adâncă de 20 de metri.
Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacă înaintea Lui în tăcere și în respect, recunoscându-L. Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire și cu admirație. Inimile bune I se apleacă și Îl primesc în liniște și în blândețe. Inimile înțelepte Îl adâncesc cu grijă și prețuire, primindu-L conștiente și pătrunzându-se deplin de El, și descoperindu-L, I se închină pe totdeauna și pline de frumusete. Inimile rele, fiind pline de prostie și de inferioritate, disprețuiesc Adevărul și-L resping fără să-L cerceteze; iar inimile trufașe nu-L pot suferi nicidecum.
Cu binecuvântarea și participarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, în data de 15 septembrie 2018, va avea loc în sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați, Simpozionul Comemorativ dedicat Părintelui Iosif Trifa, marcat de împlinirea a 130 de ani de la naștere și 80 de ani de la plecarea la Domnul.
Organizatori: Arhiepiscopia Dunării de Jos și Oastea Domnului, Galați.
Programul simpozionului se va desfășura între orele 14-18, după cum urmează:
O, dacă am avea totdeauna în noi bucuria rugăciunii adânci şi a plinătăţii Duhului Sfânt! Atunci sufletul nostru ar trăi în Hristos neuitate şi strălucite clipe cereşti, iar puterea lui Dumnezeu ne-ar izbăvi de firea sălbatică, nimicindu-i puterea şi stăpânirea ei de peste noi.
Înţelepciune, Maică sfântă,
ce-mi îndrumezi cărarea mea,
rămâi de mine mai aproape
când munţii-s nalţi, iar noaptea-i grea!
În zilele de 7, 8 și 9 septembrie, în Biserica Ortodoxă din Chiuiești, jud. Cluj, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, se vor organiza adunări ale Oastei Domnului, începând cu ora 18.
Sunt așteptați cu drag frați și surori de pretutindeni.
Ion Danciu
Osândeşte-ţi tu păcatul tău şi-l părăseşte înainte de a te osândi şi părăsi el pe tine.
Nu fiţi ca un cal şi nici ca un catâr spune Biblia, căci calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui, ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească. Aşa este şi omul firesc, omul neîntors la Dumnezeu!
