Oastea Domnului

Calea spre Împărăția lui Dumnezeu – Ionatan Ille

Freamătul dorinței de mântuire din inima omului care-L caută pe Dumnezeu este un freamăt stârnit de suflarea Duhului Sfânt, este răspunsul sufletului la șoapta de iubire a Tatălui Ceresc.

Inima și mintea în care stăruie acest freamăt va cunoaște în curând o mare frământare și o mare tensiune care nu-i vor da odihnă. Și omul acela va-ncepe să-ntrebe, să asculte, să privească, să atingă, să strige, să ceară, să plângă și, în cele din urmă, să găsească, să primească.

Căci Dumnezeu răspunde totdeauna la astfel de căutări. “Căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide, căci oricine caută găsește și celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7).

În casa Tatălui meu sunt multe lăcașuri – Traian Dorz

În casa Tatălui meu sunt multe lăcașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Ioan 14, 2.

Ce largă este inima Domnului și câtă bunătate este în lărgimea ei! Ce largă este Împărăția Lui și câtă frumusețe este în lărgimea aceasta! Ce largă este dragostea Lui mântuitoare și câți încap în ea!…

Dacă Dumnezeu a îngăduit să fie pe pământ multe seminții, multe neamuri, multe limbi și multe popoare (Apocalipsa 7, 9), este pentru ca să I se umple marea lui Împărăție. Dacă sunt multe familii care își trag numele din Hristos (Efeseni 3, 15), sunt și multe lăcașuri în cer. Și dacă sunt multe cete care vor învia, fiecare la rândul ei, în Ziua Învierii (1 Corinteni 15, 22-23), sunt multe promisiuni pentru ele.

Cuvânt de învățătură – Sf. Ioan Gură de Aur

Săracilor li se binevestește.
(Matei 11, 5)

Nu sărăcia, ci pofta podoabelor este piedica faptei bune

La săvârşirea faptei bune, dacă noi voim aceasta cu adevărat, nimic nu ne poate împiedica; putem fi săraci, slăbiţi şi bolnăvicioşi, neînsemnaţi, din starea de jos, încă şi robi şi slugi. Nici sărăcia, nici slăbiciunea trupului şi boala, nici robia sau altceva de felul acesta nu poate să ne împiedice de a fi îmbunătăţiţi.

Nădejde – Traian Dorz

O, clopote vesele din satul meu alb,
ce dulce și tare cântarăți odată
când glasul cel tânăr și cald îmi umplea
senina nădejde a tristei pruncii…

O, clopote multe din negrul oraș,
ce tunet și clopot năvalnic erați
când vuiet de luptă mi-era și avânt
credința-ndrăzneței de-atunci tinereți.

Chemare la Sibiu

Preaiubiții noștri frați și surori de pretutindeni,

Dragul nostru Părinte Iosif Trifa, prin care și noi am fost născuți în Hristos, ne cheamă iubitor să ne strângem “inimi lângă inimi, una” în jurul mormântului său din Dumbrava Sibiului: “În fiecare an, de Rusalii, să veniți la mormântul meu cu o lacrimă, cu o cântare, cu o floare, pentru ca și de acolo să văd că Oastea trăiește și biruiește.”

E sărbătoare și e vară. E locul sfânt lângă mormânt, e ceasul sfânt al Oastei când ne cinstim înaintașul, dând slavă lui Dumnezeu care l-a trimis să înalțe pe Iisus, mai presus de orice nume.

Veniți, dragi frați și surori, veniți de pretutindeni, cu mic, cu mare, nu pregetați, veniți! Avem poruncă din Cuvântul lui Dumnezeu să ne aducem aminte de mai marii noștri care ne-au vestit Cuvântul.

Sâmbătă, 26 mai, începând cu ora 14, se va desfășura programul adunării de comemorare la 80 de ani de la plecarea în veșnicie a Părintelui Iosif Trifa.

Vă așteptăm cu drag!

Adunarea va fi transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.

Rămâi cu noi, căci către seară este – Pr. Iosif Trifa

După mărita Învierea Domnului, doi învățăcei, Luca și Cleopa, mergeau în drum spre Emaus. Pe drum li s-a alăturat și un călător străin care era Însuși Iisus cel înviat. Cei doi învățăcei vorbeau despre patimile și Învierea Domnului. În vorba lor s-a amestecat și străinul (adică Iisus), care “a început a le tâlcui lor din toate Scripturile, începând de la Moise și de la toți prorocii, cele ce erau pentru El.” Apropiindu-se învățăceii de satul și de casa lor, l-au oprit pe străin, zicând: “Rămâi cu noi, căci către seară este”. Și a intrat Iisus în casa lor și când a binecuvântat pâinea, “li s-au deschis ochii celor doi învățăcei și L-au cunoscut pe Domnul”, dar în acea clipă Iisus S-a făcut nevăzut… (citiți pe larg la Luca 24).

Mult ne mângâie – Traian Dorz

Mult ne mângâie-un prieten în singurătate,
de aceea, un prieten e mai scump ca toate.
Dar, adevăratul Prieten, Domnul este numa’,
de aceea fă-ţi-L prieten pe Iisus, acuma.

Mult ne mângâie un bine într-o zi lipsită,
de aceea, fapta bună e cu drag primită.
Binefăcătorul care ţi-a făcut mai bine
E Iisus, primeşte-I astăzi Harul pentru tine.

Așa-zisul protestantism al Oștii Domnului (VIII) – Arhim. Iuliu Scriban

Noi am isprăvit cu ce aveam de spus privitor la judecățile rostite de Vlădica Grigorie asupra părintelui Trifa. Îmi pare bine totuși că P.S. sa încheie cu laude asupra lucrării acestui preot. Pentru cât face sfinția sa, i se cuvenea această recunoaștere. Prea sfinția sa i-a mărturisit-o și mai înainte. Cum ne dumirim atunci că-l ia la forfecat acum? Eu cred că prea sfinția sa s-a lăsat târât de vorbele care se aud ici și colo despre părintele Trifa.

Astfel de vorbe le aud și eu. Dar de ce să mă potrivesc eu la ce spune altul și să nu privesc cu ochii mei? Cine este căpetenie, nu se mulțumește să-i spună altul, ci trebuie să lucreze cu judecata sa proprie.

Acoperă-ți ochii – Traian Dorz

Acoperă-ți ochii când treci prin ispită
să nu te atragă cărarea oprită,
să nu te robească pornirea șireată
c-adesea de-acolo nu scapi niciodată.

Acoperă-ți ochii când foamea te-nvinge,
de pâinea străină a nu te atinge;
să nu te orbească a ei lăcomie
c-adesea-n rușine te-ngropi pe vecie.

Așa-zisul protestantism al Oștii Domnului (VII) – Arhim. Iuliu Scriban

Ca încheiere la toate acestea, Vlădica Grigorie mai are o singură imputare, care nu privește vreun text anume din cartea părintelui Trifa, ci are o răsfrângere asupra Oștii Domnului ca întreg. Prea Sf. Sa zice că impută ostașilor pronirea pietistă, adică se țin mai mult de rugăciuni, de închinare, iar apoi de îndreptarea personală a vieții lor, precum: a nu mai bea, a nu mai înjura, a nu mai fuma. Prea Sf. Sa le cere fapte de milă creștinească, lucrări în slujba aproapelui, cu o vorbă nouă: activism religios. Căci dacă e vorba numai să nu bei, să nu înjuri, să nu fumezi, ce-am făcut cu acestea? Nu le fac și pocăiții? – zice Prea Sf. sa.

Foarte bine, nu ajunge numai a zice “Doamne, Doamne”, ci a și face voia Tatălui.