Dragostea îşi are şi ea legea ei (I Corinteni 13). Orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (II Corinteni 11, 3-4; I Timotei 4, 1).
Rugăciunea îşi are şi ea legea ei şi condiţiile ei (Matei 6, 5-15). Orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Proverbe28, 9; Psalmi109, 7).
Milostenia îşi are şi ea legea ei (Matei 6, 2-4; Luca 14, 12-14). Dacă se face altfel, este fără-de-lege.
Aprinsa Domnului iubire,
mă rog mai sfântă să ne crești
și-n alba ta neprihănire
viața-n veci să ne-o-mpletești
tot mai frumoasă, mai senină
și mai predată s-o primești.
Și prilejul de păcătuire va veni, căci și el trebuie să vină peste toți, după cum a venit și peste alții, spre a le încerca tuturor credința odată și odată (Matei 18, 7). Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai un pom oricum. Ci să fii un pom verde și rodnic. Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit un credincios bun și iubitor atunci când ceea ce trebuie să vină va veni. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârși, te va întări, te va înrădăcina mai tare și te va face neclintit. Te va arăta pe față ceea ce ai fost în ascuns. Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai că nu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabia puternică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufunda în ele (Efeseni 6, 13).
Dar se apropie marea şi ultima bătălie, când reuşeşte şarpele să intre în Iuda. Până aici a fost în dosul lor, dar acum intră între ai Lui. Se apropie mult, pentru ceasul greu. Acum are pe unul dintre ai Lui, cum odinioară o avea pe Eva, să-l biruie pe Adam.
Seara Cinei, ultima seară cu cei dragi. Grădina Ghetsimani, unde S-a rugat cu sudori de sânge… Aici a fost lupta cea mai grea! Nimeni, niciodată nu s-a mai rugat cu sudori de sânge! Cine ştie prin ce chinuri a trecut Domnul în acea noapte când a zis: „Mi-e sufletul cuprins de o întristare de moarte”. Sau: „Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta!”.
Slavit să fie Domnul!
Surori iubite și scumpi frați, adunarea de comemorare a fratelui Arcadie și a surorii Valeria Nistor se va ține anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, la căminul cultural din comuna Burla (SV), pe data de 5 august 2018. Programul de adunare va începe la ora 14:00, după terminarea Sfintei Liturghii. Pentru cei ce pot ajunge de dimineață, suntem așteptați și la Sfânta Liturghie care va începe la ora 8:30.
Vă invităm și vă așteptam cu mare drag și pe cât mai mulți! Se implinesc anul acesta 12 ani de la plecarea la Domnul a fratelui Arcadie și 6 ani de când a plecat sora Valeria.
Ne rugăm Domnului să ajungeți cu bine și la timp de oriunde plecați. Orice pas pe calea Domnului e binecuvântat și va fi răsplătit.
Oriunde-s ei, fa tot și du-te
ca unde-s ei, e-un colț de Rai. (Traian Dorz)
Pentru cei care, din pricini binecuvântate, nu vor putea participa fizic la această adunare, vom transmite întreg programul adunării, în direct, aici pe site cât și pe pagina de Facebook.
Iisus Şi-a început misiunea Sa pentru care a venit. A mers în Nazaret, în satul unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua sabatului şi s-a sculat să citească (versetul 16).
O, fraţii mei dragi, „după obiceiul Său”, duceţi-vă şi voi în ziua sărbătorii la Casa Domnului. Faceţi-vă obicei ca al Lui şi ca al Sfântului Pavel (Fapte 17, 2), că mulţi zic azi: „Aşa a făcut Iisus sau aşa”, dar să nu uităm că acest obicei sfânt nu trebuie lăsat. Mulţimile aveau privirile pironite spre El, căci „îi învăţa ca unul care avea putere”. Învăţăturile fără putere sunt ale oamenilor; pot să fie dintr-o înţelepciune, din obicei, dar nu au nici o putere. Numai cuvântul cu putere este al lui Dumnezeu. Când Părintele Iosif era la 10 ani de Oaste, la o adunare din Sibiu, după ce vorbiseră mulţi fraţi intelectuali vorbiri mari şi strălucite, la sfârşit, fraţii spuneau: „Să ne vorbească Părintele Iosif”
Merită să lași pe-oricine ca să-L afli pe Hristos,
dacă L-ai aflat pe Domnul, ai aflat tot ce-i frumos,
dincolo de El nu-i altă frumusețe mai de preț,
merită a Lui aflare jertfa orișicâtor vieți.
„Şi Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavol” (Luca 4).
Urmează lupta mai departe. Iisus a fost dus de Duhul în pustie. El ştia lupta cea mare care va trebui să o ducă cu şarpele până-i va zdrobi capul. Şi a mers în pustie, unde s-a înarmat cu rugăciunea şi cu postul. Scumpii mei fraţi care vreţi să biruiţi, înarmaţi-vă şi voi cu rugăciunea şi cu postul! Dar chiar atunci a venit diavolul să-L ispitească, în timpul postului. Chiar atunci vine şi la noi, în timpul postului, să ne ispitească şi pe noi. Şi-a zis: „Acum e flămând, acum să dau atacul. Pe primul Adam l-am biruit cu ispita mâncării. Să încerc şi acum tot cu ea”. Şi s-a apropiat diavolul de Iisus. Auzi frate, s-a apropiat diavolul de Iisus. Doamne, ne înfiorăm la acest gând. Atunci cine oare mai poate fi scutit să nu se apropie diavolul de el?
Viaţa noastră pe pământ este o luptă neîntreruptă; avem de luptat cu un vrăjmaş neînduplecat. Bătrânul şarpe în Eden a început lupta cu cei doi oameni, făpturile minunate ale lui Dumnezeu, pe care le făcuse mai presus de toate făpturile şi care purtau chipul şi asemănarea Lui. De aceea şarpele, ca să strice planul şi bucuria lui Dumnezeu, a şi început îndată lupta cu aceste făpturi minunate, ca să-L întristeze pe Dumnezeu şi să-l nefericească pe bietul om. Şi primul atac l-a făcut cu Eva, făptura mai slabă; punând întâi îndoiala: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?”. Şi după aceea minciuna: „Nu veţi muri!”. Şi pe urmă mândria: „Veţi fi ca Dumnezeu!”. Şi în felul acesta, biata făptură a fost biruită de şarpe.
Iadul râde, cerul se înfioară!
Acum avem prăznuirea sfinților apostoli Petru și Pavel. Biserica îi cinstește ca pe mai-marii celorlalți apostoli, pentru că Petru i-a întrecut pe toți cu bătrânețea, iar Pavel cu învățătura și râvna.
Pavel se numește și apostolul neamurilor, pentru că a avut chemarea să vestească Evanghelia între neamuri, adică între păgâni. Pentru împlinirea chemării sale, Pavel a făcut patru călătorii prin diferite orașe și țări. Învățații de azi, cercetând aceste călătorii, au făcut socoata că ele dau o lungime de opt mii de kilometri; și lumea de azi stă uimită în fața acestei apostolii pe care apostolul Pavel a făcut-o pe jos și “printre primejdii pe ape, de tâlhari, de păgâni… în foame și în sete, în frig și golătate” (II Corinteni 11, 26-27).
