„Și i-a zis Domnul lui Avram: «Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în țara care voi arăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat». Şi s-a dus Avram precum i-a zis lui Domnul. Și a luat pe Sara, nevasta sa, şi pe Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile care agonisise şi au ieşit ca să meargă în pământul Canaan“… (Citiţi pe larg la Facere, cap. 12).
Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.
Psalmul 31, versetul 1
Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos. Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui. După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Matei 5, 16) sau hulesc Numele Lui (Romani 2, 24).
Psalmul 30, versetul 6
O Doamne, cât de puţini sunt acei oameni cărora, şi când le merge bine, să nu li se îngâmfe inima şi să nu li se întunece mintea… Cât de puţini sunt oamenii care, în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice, în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, în zilele stăpânirii unor bogăţii lumeşti, în zilele când toate treburile le merg în plin, când pe tot ce pun mâna sporeşte, reuşeşte şi creşte — cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci să cugete lucruri înţelepte, să aibă purtări echilibrate, să se poarte după buna măsură!…
Acum duminică avem la rând evanghelia cu învierea tânărului din Nain pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Iisus a oprit convoiul, S-a atins de sicriu şi a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te”. Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi”. (Citiţi această evanghelie pe larg la Luca 17, 11-17)
“Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape. Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată.” (Isaia 55, 1)
În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.
„Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele” (Facere 37, 2)
Cât de duioasă este istoria vieţii lui Iosif! Şi îndeosebi pruncia lui. Iosif era un copil bun şi cuminte. Ducea merinde la fraţii lui. Se interesa de sănătatea lor. Îi erau dragi oile şi, desigur, din când [în când] le păzea şi el. Şi totuşi era urât de fraţii lui. Era urât, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui.
Zis-a Domnul: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea. Şi de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii îi iubesc pe cei ce îi iubesc pe dânşii. Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii acelaşi fac. Şi de daţi împrumut celor de la nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii dau păcătoşilor împrumut, ca să ia întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine, şi daţi împrumut nimic nădăjduind şi va fi plata voastră multă şi veţi fi fiii celui Preaînalt” (Luca 6, 31-36).
Psalmul 30, versetul 1
O Doamne, Dumnezeul Cel Preaînalt, mai strălucit decât soarele, peste faţa căruia Tu faci să se oglindească o fărâmă din lumina vie a Feţei Tale, ca să ne lumineze viu pe noi, bietele fiinţe, care n-am putea supravieţui nici o clipă fără această milă a Luminii…
Psalmul 29, versetul 3
Prezenţa lui Dumnezeu în toate şi pretutindeni este aşa de puternică şi de răsunătoare, de vie şi de vizibilă în orice loc şi în orice vreme pe pământ şi în cer, încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie, ori plin de răutate, ca să n-o vadă și să n-o audă.