Oastea Domnului

Chiar când iubirea – Traian Dorz

Chiar când iubirea cea mai scumpă mie
s-ar despărţi, Iisus, de viaţa mea,
iubirea Ta-mi va fi pe veşnicie
nedespărţită – ea, o, numai ea!

Întoarcere la Dumnezeu – Pr. Iosif Trifa

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său.

„Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…”

Lumina tinereții curate: Hristos – Traian Dorz

Educaţia este în primul rând Lumină. Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, însetează după lumină şi caută lumina. Setea de cunoaştere este pusă de la începutul vieţii în sufletul omenesc, de aceea el doreşte mereu să vadă şi să ştie ce este înaintea lui, în urma lui, lângă el.

Veți fi fericiți – Pr. Iosif Trifa

„Văzând mulțimile, Iisus s-a suit pe munte; şi așezându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-Şi gura, îi învăța, zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Sărutările Gurii Lui – Traian Dorz

Leapădă ochii cei vechi și deschide-ți alți ochi, ochii cei noi pentru care ce vei vedea va fi totdeauna și totul sfânt. Leapădă urechile vechi și ascultă cu auzul cel nou, altfel nu vei putea desluși nimic. Leapădă-ți înțelegerea veche, o altă înțelegere să ai pentru cele ce ți se vor dezvălui, altfel totul ți se va părea nebunie (1 Corinteni 1, 23). Și cine nu înțelege așa, mai bine să nu înțeleagă nimic pentru că lucrurile Domnului sunt sfinte și cine se apropie de El trebuie să se apropie cu frică și cu evlavie.

Cărarea tinereții curate – Traian Dorz

Domnul nostru Iisus Hristos a iubit copiii şi tineretul – şi El ne-a învăţat şi pe noi să-i iubim. Pentru că tineretul este Viitorul. Dacă este tineretul sănătos – viitorul va fi puternic şi bun. Dacă este tineretul putred – viitorul nu poate fi decât nefericit. Dar viitorul tineretului depinde în cea mai mare par­te de creşterea şi îndrumarea pe care i-o dau părinţii lui: părintele trupesc: Familia, părintele sufletesc: Şcoala, părintele duhovnicesc: Biserica.

Va fi-n curând Iisuse – Traian Dorz

Va fi-n curând, Iisuse, o noapte sau o zi
în care toate-acestea de-acum se vor sfârşi,
se vor sfârşi păcatul şi răul de acum,
un trăsnet le va face o flacără şi-un fum.

Atunci, din spăimântarea cumplitului ecou,
ieşi-vor alte ceruri, pământ va fi-altul nou,
şi-apoi în irizarea luminii altui rai,
ieşi-va altă viaţă, cum nu-i acuma grai…

Când privesc cerurile… – Traian Dorz

Psalmul 8, versetul 3

Câtă vreme omul priveşte numai spre pământ şi se frământă numai pentru lucrurile pământeşti, nu vede, nu se gândeşte şi nu meditează la adevărata sa stare. Câtă vreme omul se uită numai în jos şi scormoneşte numai după cele trupeşti, omul nu se deosebeşte cu nimic de celelalte vietăţi care trăiesc numai pentru a mânca şi pentru a fi mâncate.

Tatăl te cheamă… – Pr. Iosif Trifa

Tatăl ceresc ne cheamă neîncetat să ne întoarcem „acasă”. Şi în câte chipuri şi feluri ne cheamă!

În ziare am citit o ştire despre cum s-a prăpădit, la Bucureşti, un tânăr apucat cu patima beţiei. A fost aflat dimineaţa mort în faţa unei cârciumi. Percheziţia poliţiei a aflat la el cincizeci de scrisori pe care i le scria tatăl lui de la ţară. Tatăl înţelesese despre căderea lui şi îl ruga să se întoarcă acasă. Dar tânărul n-a ascultat chemarea. s-a prăpădit, purtând scrisorile în buzunar.

Și Dumnezeu poate – Traian Dorz

Când Îl luăm noi pe Dumnezeu părtaș la toate lucrările noastre, atunci noi trebuie să avem o sfântă și cutremurătoare grijă ca mai întâi Lui să Îi facem parte și din rezultatul lucrărilor noastre. Ce mare lucru este să umblăm noi întru totul cinstiți față de Dumnezeu, să nu-L uităm niciodată, să nu Îl nedreptățim și să nu Îl înșelăm niciodată întru nimic pe Dumnezeu, cum făceau lucrătorii viei Sale, care la vremea roadelor nu numai că nu-I dădeau partea care se cuvenea Stăpânului, dar s-au făcut vinovați de păcatele cele mai mari chiar și împotriva trimișilor Lui la ei.

Top