S-a născut în 5 martie 1923, în satul Bucureștei – Brad, județul Hunedoara, din părinții Lazăr și Ana. Dar curând a rămas orfan de tată, care lucra în mină și a murit într-un accident de subteran. A trăit apoi mai greu, trebuind să muncească pe la alții și să crească printre străini. La vârsta de 13 ani, prin 1936, a intrat în Oastea Domnului punând legământ cu ocazia unei adunări făcute în satul lor de către alți frați veniți în misiune. Încă de la începutul intrării lui în Oaste, fratele Sabin s-a dovedit un suflet devotat Domnului.
Împreună cu fratele Gheorghe Marian și cu alți frați și surori mergeau în misiune prin satele din jurul Bradului și până spre Ilia și Hălmagiu, citind din Biblie și cântând pentru atragerea multor suflete pe calea Domnului.
Domnul Iisus știe slăbiciunile noastre și are milă de noi atunci când, uitând făgăduința Sa, ne lăsăm zdrobiți de puteri mai mari decât puterile noastre. Ne înțelege și nu ne judecă dacă îndată după aceea ne redresăm iarăși.
Iisus le-a zis asupritorilor Săi: Iată-Mă, Eu sunt aici! Ce aveți, aveți cu Mine! Pe aceștia lăsați-i să se ducă. Cu ei nu aveți nimic. Hristos totdeauna Se pune garant pentru ai Lui. Se dă pe Sine zălog în locul lor. Se predă legat pe Sine, pentru ca ei să fie lăsați dezlegați și liberi. Hristos S-a dat pe Sine rob, pentru a ne slobozi pe noi toți. El a primit orice suferință pentru Sine, dar i-a scos de sub orice primejdie pe ai Săi.
O, Betleem, o, Betleem, ce noapte-a fost aceea
când Soarele din ieslea ta Și-a răsărit scânteia!
O, Betleem, pământ sfințit de-atâta strălucire,
Ce mulți ca tine și-au uitat întâia lor iubire!
Ierusalim, Ierusalim, care-ți ucizi profeții,
de câte ori ți-ai nimicit luminile vieții,
de câte ori te-ai prăbușit în prag de mântuire,
Ce mulți ca tine-și răstignesc eterna lor iubire!
Cu bucurie și dragoste vă invităm la adunarea anuală de la Comănești din sâmbăta Floriilor (8 aprilie 2017), care se va desfășura în sala centrului de agrement Trotuș, începând cu ora 16.
Tema adunării, inspirată din primele trei versete ale capitolului 3 din prima epistola a Sfântului Ioan, ne întreabă astfel: Dar cum trăiești ca fiu de Dumnezeu?
Ne rugăm și suntem deplin încredințați că Domnul nostru ne va strânge împreună, în aceeași simțire și în aceeași dragoste, pentru a ne putea bucura de prezența Lui în mijlocul nostru.
Adunarea va fi transmisă în direct.
Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. (II Tesaloniceni 3, 10)
În epistolele apostolului Pavel aflăm Evanghelia aplicată la viață, în toată întregimea ei. În ele aflăm și învățătura despre muncă. Apostolul Pavel predică cu apăs și munca, lucrul mâinilor sau a capului, munca intelectuală de care avem lipsă pentru a ne asigura traiul vieții. Apostolul Pavel ne predică munca, întâi ca pe testamentul ce ni l-a lăsat Domnul Dumnezeu prin strămoșul Adam: cu multă trudă să–ţi scoţi hrana din pământ… în sudoarea feţii tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. (Facere 3, 17-19)
Să nu cârtești când jugul îți pare că-i prea greu,
încă puțin și iarăși ajută Dumnezeu.
Să nu cârtești când, singur, ajungi în loc de chin,
mai rabdă, te mai roagă și iar va fi senin.
Să nu cârtești când drumul îți pare că-i amar,
încă puțin și totul se face dulce iar.
În Biblie ne spune prorocul Ezechiel că i s-a arătat odată următoarea vedenie:
«O apă văzut-am curgând din lăcașul Domnului. Un om mi-a zis «treci apa». Și am intrat în apă și apa la început ajungea până la glezne, apoi până la genunchi și pe urmă s-a făcut râu mare până la brâu. Și omul mi-a zis: Aceasta este «apa iertării» «şi această apă va intra în marea moartă şi vărsându-se în mare, apele ei se vor vindeca… Și se va însănătoși și va trăi tot acela peste care va curge râul… și pe lângă acest râu vor crește tot felul de pomi roditori și nu se va sfârși rodul lor pentru că apele care-i udă din cele sfinte ies»… (Ezechiel cap. 47).
Soțule sau soție! Voi aveți nevoie unul de dragostea celuilalt mai mult chiar decât de pâinea și de hainele și de banii voștri.
Iubiți-vă cu căldură neschimbată, proaspătă și dulce unul pe celălalt.
Soțule, iubește-ți soția ta așa cum este ea acum; nu aştepta până când va deveni aşa cum ai dori tu să devină!
Soţie, iubeşte-ţi soţul tău așa cum este el, până când, prin iubire, vă veți ajuta să ajungeți și unul și celălalt așa cum trebuie să fiți.
Să nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmează;
al sufletului larg șuvoi
să-mpartă rază după rază.
Cu lut tot mai puțin pe mâini,
cu tot mai limpede lumina,
Ca niște picuri de miere, cad pe auzul inimii părintești sunetele dulci ale cuvintelor drăgălașe spuse de copilașii lor. De dimineața până seara ar săruta părinții, de mii de ori, gurița aia scumpă din care tot ar vrea și ar vrea să cadă, fără a se mai sătura niciodată, aceste ciripiri îngerești, mai frumoase decât orice alt cântec din lume. Așa dorește Domnul rugăciunile dragostei noastre.
Cele mai frumoase clipe ale dragostei dintre copii și părinții lor sunt acele din cei câțiva anișori când își spun și își întreabă unii altora toate lucrurile
