În fiecare an, în prima sâmbătă a lunii noiembrie, are loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Galați. Frații și surorile din întreaga țară sunt așteptați cu drag pentru a ne bucura împreună de câteva ore de rugăciune, cântare, poezie și cuvânt. Adunarea va avea loc sâmbătă, 4 noiembrie, în sala de evenimente Chariot D’or de pe Șoseaua Galați-Smardan, începând cu ora 15:00.
Tema adunării din acest an este SARE ȘI LUMINĂ având la bază îndemnul Mântuitorului din versetul biblic de la Matei 5, 16: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Programul adunării va fi transmis în direct pe OasteaDomnului.info.
Toate sunt cu putință celui ce crede. (Marcu 9, 28)
Iată un cuvânt nespus de însemnat spus de Mântuitorul pentru noi. Toate sunt cu putință celui ce crede. Cine poate cunoaște și măsura marginile acestui cuvânt? El e nemărginit. Este o făgăduință care trebuie să ne apropie mai mult de adâncimile bunătății și bogăției lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt arată deslușit că, din partea lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor și binecuvântărilor este deschis.
Întrebarea este: folosim noi aceste daruri?
O, Adevăr, ce greu ești astăzi pentru atât de multe frunți
că mulți nu pot să te ridice nici pân-la perii cei cărunți
și pier prin mlaștina minciunii întunecați și otrăviți
ei care-ar fi putut, prin tine, să fie-atât de străluciți.
O, Dragoste, și tu ce grea ești, că multe inimi până mor
nu izbutesc să te ridice nici pân-la jumătatea lor
și pier în viermăria urii și-n cel mai fioros ghețar
ei care-ar fi putut, prin tine, să guste-al cerului nectar.
Încă o toamnă!…
Și câte încă n-au mai trecut până acum… Dar oare suntem noi mai buni în toamna aceasta, sau trebuie să plângem cu prorocul Ieremia: “Trecut-a vara, trecut-a toamna și noi tot nemântuiți?” Căci nici un folos n-avem dacă purtăm în spinare 50, 60 de toamne, dar nu putem arăta nici o roadă de pocăință și fapte bune.
Să luăm seama. Anotimpul toamnei ne ține o puternică predică.
Nu vă-nșelați cântând fățarnic de dragoste la toți mereu
căci nu-i în voi, demult, nici urmă din dragostea lui Dumnezeu.
Cuvântul numelui ei dulce, îl spuneți și-l cântați mințind
spre-a-i face ca pe voi, fățarnici, pe-acei ce-n curse vi se prind.
Nu înșelați măcar pe alții, mereu de dragoste spunând
când voi, nimic din sfânta-i taină, n-aveți în suflet, nici în gând.
Cuvântul ei cel scump e faptă și-i lacrimă și-i umblet sfânt.
Voi cei cu umblete ascunse, de ce-ntinați acest cuvânt?
Prin însăși viața sa în lumea aceasta, fiecare om este un luptător, căci viața însăși este o luptă, o luptă uneori atât de crâncenă și de grea. Ce luptă grea duce omul uneori pentru câștigarea culturii, a științei, a pâinii, a slavei lumești, a avuției sau a plăcerilor trecătoare!
Atât de mulți oameni își dau viața și își vând sufletul zilnic făcând totul pentru dobândirea lucrului pentru care luptă. Numai viața atâtor de puțini oameni este o luptă sfântă și stăruitoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru cauza lui Hristos, pentru mântuirea sufletului lor și al altora.
Domnul Iisus Hristos a spus: Împărăția lui Dumnezeu se cucerește prin luptă. Și cine dă năvală acela pune mâna pe ea.
Frații și surorile din Ighiel, județul Alba, au organizat o frumoasă adunare de mulțumire pentru roadele sufletești și pâmântești pe care Domnul ni le-a dăruit, în casa de adunare a Oastei din Ighiel, pe 28 Octombrie 2017.
Tema acestei adunări este cuprinsă sintetic, dar cuprinzător, în versetul ales ca motto: Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. (Efeseni 5:20)
Notă: Filmarea transmisiei este neprelucrată și poate include pauze și/sau alte întreruperi cu cauze tehnice.
O, apără-ți steagul cu orișice preț
că-n el e izbânda și ținta credinței.
Cât steagul se nalță și arde măreț,
luptăm și răzbatem crezând biruinței.
O, apără-ți steagul oricine-i acel
ce-l ține și nalță în fața oștirii
că-n steag e nădejdea – să lupți pentru el
păstrându-ți cu frații tăria unirii.
Și venind ucenicii, L-au deșteptat pe El zicând: Doamne, mântuiește-ne că pierim. (Matei 8, 25)
Merită să ne dăm osteneala ca totdeauna, tare și neclintit, să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai când ne face bine, ci și când ne pedepsește. Cu adevărat pedepsele și certările Sale se numără între cele mai mari binefaceri și sunt dovadă ale proniei Lui celei îndurătoare.
Aceste două cuvinte, ”vechi” și ”nou” arată două calități nu doar diferite, ci chiar opuse una celeilalte. Dar, în timp ce unele perechi de astfel de cuvinte, numite gramatical antonime, arată calități care se exclud reciproc în orice circumstanță, cum ar fi: bun-rău sau adevăr-minciună, altele pot exista alături semnificând lucruri pozitive, deopotrivă bune și necesare. Adică nu putem pune alături adevărul cu minciuna pentru a realiza o lucrare, astfel de ”potriviri” fiind opera specifică a diavolului, dar a accepta și folosi într-o lucrare lucruri vechi și lucruri noi se dovedește de multe ori că este bun și necesar, deși privite pe linia timpului, ele se află la antipozi.
