Nu vă-nșelați cântând – Traian Dorz

Nu vă-nșelați cântând fățarnic de dragoste la toți mereu
căci nu-i în voi, demult, nici urmă din dragostea lui Dumnezeu.
Cuvântul numelui ei dulce, îl spuneți și-l cântați mințind
spre-a-i face ca pe voi, fățarnici, pe-acei ce-n curse vi se prind.

Nu înșelați măcar pe alții, mereu de dragoste spunând
când voi, nimic din sfânta-i taină, n-aveți în suflet, nici în gând.
Cuvântul ei cel scump e faptă și-i lacrimă și-i umblet sfânt.
Voi cei cu umblete ascunse, de ce-ntinați acest cuvânt?

În dragoste nu-i îngâmfare, nici dezbinări – cum faceți voi
când într-un fel vorbiți din gură și-n alt fel vă purtați apoi.
Aceasta-i dragostea minciunii ce umblă înșelând mereu
ca să dezbine și dărâme tot ce-i sfințit de Dumnezeu.

Vorbiți de dragoste și spuneți că n-o au alții, – spre-a putea
să-i faceți pe creduli s-ajungă ca voi, în starea voastră rea
și astfel înșelați pe-aceia ce-n slăbiciuni merg șchiopătând,
fii ai Gheenei cum voi sunteți, – ba mult mai răi – din ei făcând.

… În dragostea adevărată e tot ce-i bine și frumos
smerenie, sinceritate și ascultare în Hristos.
Dar unde-i numai dezbinare și îngâmfare și minciuni,
e dragostea cea blestemată ce-o au cei trufași și nebuni.