Oastea Domnului

Să ne întoarcem și noi cu rugăciuni către Dumnezeu – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai jos ne arată cum se rugau israelitenii din Biblie când veneau asupra lor nenorociri, necazuri şi alte plăgi şi pedepse trimise de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Profeţii, preoţii şi regii se puneau atunci în fruntea poporului şi se rugau cu toţii pentru dumnezeiasca iertare şi împăcare cu Dumnezeu.

Suntem chemați să-L mărturisim pe Hristos – Ionatan Ille

“…Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10, 32-39)

Domnul Iisus a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi, dar ele sunt la fel de valabile şi pentru noi astăzi.

Pentru a-L mărturisi însă, trebuie să-L ai în viaţa ta ca Domn şi stăpân peste faptele, gândurile şi simţurile tale. Numai aşa vei putea mărturisi despre pacea, nădejdea, bucuria şi împlinirea ta în Hristos. Doar dacă ţi-ai predat viaţa ta Iui Dumnezeu, vei putea mărturisi ca şi psalmistul: “Voi istorisi ce a făcut El sufletului meu” (Psalm 66, 16). Sau ca psalmistul Oastei: “Datori suntem… să spunem, să spunem mereu ce mult ne-a iubit Dumnezeu”.

Când anii trec ca norii – Traian Dorz

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul,
viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim
și undeva în cale stă neştiut mormântul
și nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Amintirile și uitarea (II) – Traian Dorz

Atâtea nume smerite de oameni și cetăți care ar fi rămas într-o veșnică uitare, înmormântate în marea egală a gloatei, au fost înălțate dintr-o dată, prin alegerea și lucrarea puterii lui Hristos, până la cea mai înaltă răspundere și slavă neuitată în veci. Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oamenilor și ale popoarelor trufașe și tirane au fost prăbușite pe totdeauna în disprețul lui Dumnezeu și al oamenilor. Căci asta face Dumnezeu.

Amintirile și uitarea (I) – Traian Dorz

Revenind la locurile începutului credinței noastre, revederea acestor locuri, după ani de luptă și de jertfă, ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii și o dulce mângâiere sufletului nostru. Să nu le uităm pe acestea niciodată! În locurile începutului nostru cu Dumnezeu regăsim atâtea amintiri duioase și atâtea ființe iubite! Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credința și ne înviorăm iarăși puterile sleite de luptele, de hărțuielile și de păcatele printre care am trecut. Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baie fericită prin care ne-am trecut sufletul.

Știința și neștiința – Traian Dorz

De mii de ani vorbește Sfânta Scriptură despre o energie a cărei declanșare și căldură va topi, va arde și va nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce este pe el, dar și atmosfera și ionosfera, putând atinge, printr-o explozie în lanț, chiar și planetele celelalte (II Petru 3, 10-12; Isaia 51, 6). Această energie poate nici nu s-a putut descoperi încă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vremea nici păcatului, nici pedepsei pe care le va pedepsi ea. Sau poate mijlocul acesta chiar există, dar n-a sosit încă vremea nici a omului, nici a lui Dumnezeu ca să facă aceasta.

Argument pentru referendum

Meditație și trăire (II) – Traian Dorz

Nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu decât ascultarea smerită şi evlavioasă a voii Sale. Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dumnezeu decât cu o smerită şi grabnică dorinţă de ascultare a Cuvintelor Lui. Pe calea unirii cu fraţii. Şi pe urmele înaintaşilor sfinţi.

Mai singur şi mai aspru – Traian Dorz

Mai singur și mai aspru e drumul tău mereu,
sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu.
Mai grea și mai amară e sarcina ce-o sui
spre clipa de la care, în veci, iertare nu-i.

Lucrul în ogorul Domnului – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai jos este luat din Biblie, din cartea aşa-numită a lui Rut. Această Rut a fost o evlavioasă femeie rămasă văduvă. „În zilele acelea, făcutu-s-a foamete” în ţara în care locuia Rut şi soacra ei (tot văduvă şi ea). Atunci soacra şi nora, sculându-se, au plecat în ţara cea veche a bărbaţilor lor. Ajunse aici, Rut culegea spice din ogorul şi din mila unui om bogat Boaz şi aşa se ţinea pe ea şi pe soacra ei. Mai târziu, Boaz a luat-o în căsătorie pe Rut, culegătoarea de spice. Din legăturile acestei căsătorii s-au tras şi părinţii lui David prorocul. (Citiţi pe larg cartea lui Rut din Biblie)

Top