Chipul de mai jos ne arată cum se rugau israelitenii din Biblie când veneau asupra lor nenorociri, necazuri şi alte plăgi şi pedepse trimise de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Profeţii, preoţii şi regii se puneau atunci în fruntea poporului şi se rugau cu toţii pentru dumnezeiasca iertare şi împăcare cu Dumnezeu.
O vreme de pedeapsă cerească trăim şi noi, iubiţilor cititori. De ani de zile trecem dintr-un necaz într-altul şi dintr-o plagă în alta, pe care ni le trimite Tatăl Ceresc ca o chemare să ne oprim din calea răutăţilor şi să ne întoarcem la El. Ca odinioară israelitenii, să ne întoarcem către Dumnezeu cu rugăciuni, rugându-ne şi noi cu cuvintele prorocilor: „Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut. De la cel mic până la cel mare, de la profet până la preot, toţi am făcut fărădelegi” (Ieremia 6, 13). „Vai de noi, căci am păcătuit, de aceea bolnavă este inima noastră şi ochii noştri s-au întunecat. Întoarce-ne pe noi, Doamne, către Tine şi ne înnoieşte” (Plângerile lui Ieremia 5, 16). „Să ridicăm inimile noastre şi mâinile noastre în sus către cer, grăind: Păcătuit-am, păgânit-am şi nu ne-am pocăit. Acoperitu-ne-ai întru mânie şi ne-ai pedepsit” (Plângerile 3, 40). „Să căutăm căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Dumnezeu” (Plângerile 3, 40). „Veniţi să ne întoarcem către Dumnezeu, căci El ne-a rănit şi tot El ne va vindeca. El ne-a lovit şi El ne va tămădui. El într-o zi, două ne va vindeca şi a treia zi ne va scula” (Osea 6, 1-2).
Dar numai singure rugăciunile încă nu-s deajuns să deschidem mila cerului de sus. În chipul de alături se vede cum junghie oamenii animale: boi, berbeci, ca să-i aducă jertfă lui Dumnezeu. Să junghiem şi noi dobitoceştile noastre patimi: trufia, pizma, lăcomia, destrămările, beţiile etc. Numai o astfel de rugăciune junghietoare şi omorâtoare de patimi şi de păcate poate fi de suflet mântuitoare şi poate deschide mila şi iertarea cerului de sus. „Aşa zice Domnul: «Întoarceţi-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi»” (Maleahi 3, 7). „Întoarceţi-vă către Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu tânguire. Rupeţi-vă inima şi nu veşmintele voastre şi întoarceţi-vă către Dumnezeul vostru, că milos şi îndurător este El” (Ioil 2, 12).
„Mâniatu-Te-ai pe noi, Doamne, pentru că am păcătuit. Făcutu-ne-am toţi necuraţi şi dreptatea noastră ca o cârpă mânjită. Toţi ne-am veştejit şi am căzut ca frunzele, pentru fărădelegile noastre. Nu este cel ce să cheme numele Tău sau care să se alipească de Tine, că ai întors faţa Ta de la noi şi ne-ai dat pe noi să pierim pentru fărădelegile noastre. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni în vreme fărădelegile noastre, că poporul Tău suntem cu toţii” (Isaia 64, 5-9).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 22, pag. 3
