Revenind la locurile începutului credinței noastre, revederea acestor locuri, după ani de luptă și de jertfă, ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii și o dulce mângâiere sufletului nostru. Să nu le uităm pe acestea niciodată! În locurile începutului nostru cu Dumnezeu regăsim atâtea amintiri duioase și atâtea ființe iubite! Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credința și ne înviorăm iarăși puterile sleite de luptele, de hărțuielile și de păcatele printre care am trecut. Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baie fericită prin care ne-am trecut sufletul.
În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucurie de multele ispite pe care le-am biruit prin harul Domnului Iisus, de fiorul primelor noastre rugăciuni, de bucuria primelor adunări frățești, de emoția primelor mărturisiri și de dulceața primelor cântări și izbânzi… O, ce mângâietoare sunt acestea la întristări și la bătrânețe!
Cu cât trec anii și cu cât se tot înmulțesc în urmă valurile noastre biruite, cu atât ceea ce ne leagă de locurile scumpe este tot mai sfânt și mai drag, căci tot ce am adunat după aceea a început acolo. Iar aceasta n-o vom putea uita niciodată. Fericit este acela care nu poate să uite ceea ce nu trebuie să se poată uita.
O, cât de dulci și de frumoase, cât de scumpe și de sfinte ne sunt toate neuitatele noastre amintiri din umblarea noastră cu Domnul nostru iubit și cu frații noștri iubiți, de la început…
Să-I mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru aceste amintiri sfinte și să ne străduim a le înmulți și a le înfrumuseța neîncetat.
Dă-mi, Doamne, bucuria să fiu adăugat la poporul meu în Împărăția Ta, cu frații mei și cu surorile mele din aceeași familie, de același duh și din aceeași Lucrare cu care Te-am slujit împreună, am muncit împreună și am luptat împreună pe pământ, cu care am suferit aducându-Ți jertfa aceleiași iubiri Ție, Doamne Iisuse, pe pământ.
Aceasta este unica mea rugăminte înainte de a veni.
O, Domnul meu, eu Te rog, fă ca atunci, împreună cu mine, să fie acolo și toți acei de după mine pe care i-am iubit și i-am dorit atât de mult în viața aceasta din lume, fiindcă numai împreună cu ei aș fi cu adevărat fericit lângă Tine și lângă înaintașii mei sfinți. Te rog, nici unul dintre ai mei să nu lipsească, Doamne, de la Masa fericită a Răsplătirii cerești, pentru ca fericirea noastră să fie într-adevăr deplină. Și toate, chiar toate dorințele noastre să fie împlinite.
Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, după Cuvântul Tău Cel Sfânt și după sfânta Ta făgăduință adevărată și veșnică, ai venit în lume să-i înalți pe toți cei smeriți și să-i smerești pe toți cei trufași. Toată lucrarea Ta e plină de dovezile acestui fapt. Ajută-ne să vedem aievea înălțarea tuturor smeriților Tăi și smerirea tuturor trufașilor satanei.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
