Fiindcă unii din frații noștri mai tineri ne-au dat prilejul, ne vedem siliți să scriem de astădată câteva cuvinte despre căsătorie. Facem aceasta punând în fața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca nici în această privință să nu trecem peste ce este scris (I Corinteni 4, 6) și ținând seama de ceea ce scrie apostolul Pavel în I Corinteni capitolul 7.
Cel dintâi pas. Ce cauți? Fără îndoială ceea ce ești tu însuți. Ești un om duhovnicesc? Vei urma și aici în răbdare călăuzirea Duhului. Ești firesc? Mergi după ceea ce izbește ochii: avere, frumuseţe, ranguri şi alte nimicuri trecătoare. În felul acesta nu te poţi aştepta la binecuvântare de sus, fiindcă de la primul pas ai călcat Cuvântul Domnului. Citeşte cu grijă epistola I Ioan 2, 15-17. Tot ceea ce este în lume: pofta firii pământeşti (averea), pofta ochilor (frumuseţea), lăudăroşenia vieţii (rangul, onoarea) nu este de la Tatăl ci din lume… Asta este ceea ce piere. Vezi ce-a pățit Lot, care a scăpat doar ca prin foc iar nevastă-sa a pierit cu totul (Facere 19, 12-29).
Dacă faci parte din Familia Credinței, vei face ceea ce a făcut în asemenea împrejurări Avraam, tatăl credincioșilor, care a pus pe Eleazar să jure că nu va lua nevastă lui Isaac din fetele cananiților ci din familia sa. Robul, la rândul său a cerut de la Domnul , și ca pe un dar a primit pe Rebeca, fata lui Betuel (Facere 24).
Și tu să te duci în lume? Știi ce a pățit Solomon cel înțelept care și-a luat femei străine și s-a încuscrit cu Faraon? A fost abătut la închinarea la idoli și a făcut ce este rău înaintea Domnului. Din pricina aceasta, Domnul s-a mâniat pe Solomon (I Împărați cap. 11).
Dacă dorești fericirea și slava lui Dumnezeu caută „neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” și fugi de iubirea de bani (I Timotei 6, 10-11). Caută pe copiii lui Dumnezeu și nu lumea. Vrei oare să-ți primejduiești sufletul? Vrei să-ți zidești căminul cu pietrele stricăciunii? Vrei s-aduci ocară asupra Familiei Credinței și necinste Numelui Domnului? Vezi stricăciunea venită pe timpul lui Noe după ce fiii lui Dumnezeu s-au însoțit cu fetele oamenilor. (Facere 6, 1-7)
Dacă ești cu adevărat credincios, vei înțelege și în această privință „că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5, 17).
Știu că atunci când e vorba de o „situație”, partea neîntoarsă la Dumnezeu promite că va urma credința. Dar asta s-a dovedit întotdeauna o vorbă goală. De aceea tinere, îți spun cu toată dragostea: nu căuta lumea şi foloasele ei, ci caută voia Domnului, potrivit cuvântului făgăduinţei de la Matei 6, 33.
Cuvântul lui Dumnezeu te opreşte de la însoţirea cu necredincioşii. Nici un folos nu vei avea din aceasta, ci numai pagubă; și tu și Evanghelia și frații tăi. Nu te uita la avuții ci uită-te la suflet, la credință. Nu la frumusețe ci la inima curățită prin har; nu ranguri, ci spiţa Neamului din familia Golgotei, pe cei din neam cu Dumnezeu, fraţii şi surorile Domnului Iisus, pe cei din poporul câştigat de Domnul… (Marcu 3, 35; Ioan 1, 13; I Petru 2, 9).
Ce fericit este căminul clădit pe „Piatra cea din capul unghiului!” Într-o astfel de Betanie poposește și Domnul Iisus cu toată plăcerea. Dar unde s-a cocoțat firea pământească cu lăcomia lumii, e vai și-amar. Numai certuri, nemulțumiri, strigăte și supărări toată ziua. Porumbelul păcii este izgonit sărmanul și nu-și mai află loc, nici măcar într-un colț de acoperiș.
Dar mai presus de toate dragii mei, să căutăm a sluji Domnului Hristos în orice stare ne-am găsi, căci toate de pe pământ sunt trecătoare și însoțite de multe dureri.
„Iată ce vreau să vă mai spun fraților, de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca și cum n-ar avea; cei ce plâng ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără ca și cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece” (I Corint. 7, 29-31). Așteptând fericita noastră Nădejde, întoarcerea Domnului nostru (Tit 2, 13-14). Să veghem ca nimic să nu ne fure gândul de la El, să ne ia privirea de la Țintă (Evrei 12, 2). Harul să fie cu noi cu toți! Amin.
Ioan Marini, Revista "Familia creștină", anul 1942, nr. 10-11, pag. 14
