Text

Spune Cuvântul Sfânt așa: „Sunteți dumnezei“, toți!… Adică toți sunteți creatori, pentru că, mai mult sau mai puțin, voi toți creați. Creați gânduri și creați cărți, creați caractere și creați exemple.

Ce mare har este acesta, dar și ce mare răspundere! La început, fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie și întunecată de păcat, sau niște vecini necredincioși, sau niște elevi încă neformați, sau propria noastră viață plină de haos sau de dezordine, întocmai așa cum era totul înainte de-a veni lumina din care s-a creat totul. În acest haos, noi trebuie să ne începem munca divină a creației noastre.

Totdeauna neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce păcatul. Păcatul totdeauna întinează și strică cugetul. Cugetul stricat totdeauna rătăcește credința și strâmbă judecata. Iar omul cu credința rătăcită și cu judecata strâmbă numește binele rău și răul îl numește bine. Numește adevărul minciună, iar minciuna o numește adevăr. Numește virtutea păcat, iar păcatul virtute. Când răsturnarea adevărului se întâmplă în mulțime, atunci are loc decăderea și stricăciunea în masă a unui întreg popor sau a mai multora. Și duce sigur la prăbușirea și nimicirea întregilor mulțimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.

Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacă înaintea Lui în tăcere și în respect, recunoscându-L. Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire și cu admirație. Inimile bune I se apleacă și Îl primesc în liniște și în blândețe. Inimile înțelepte Îl adâncesc cu grijă și prețuire, primindu-L conștiente și pătrunzându-se deplin de El, și descoperindu-L, I se închină pe totdeauna și pline de frumusete. Inimile rele, fiind pline de prostie și de inferioritate, disprețuiesc Adevărul și-L resping fără să-L cerceteze; iar inimile trufașe nu-L pot suferi nicidecum.

O, dacă am avea totdeauna în noi bucuria rugăciunii adânci şi a plinătăţii Duhului Sfânt! Atunci sufletul nostru ar trăi în Hristos neuitate şi strălucite clipe cereşti, iar puterea lui Dumnezeu ne-ar izbăvi de firea sălbatică, nimicindu-i puterea şi stăpânirea ei de peste noi.

Osândeşte-ţi tu păcatul tău şi-l părăseşte înainte de a te osândi şi părăsi el pe tine.

Nu fiţi ca un cal şi nici ca un catâr spune Biblia, căci calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui, ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească. Aşa este şi omul firesc, omul neîntors la Dumnezeu!

De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău şi până la sfârşitul acestei lupte, să ştii bine că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul satana, care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul tău Iisus Hristos, Mântuitorul tău; dar tu să fii hotărât să lupţi şi să birui în înfruntările cu vrăjmaşul tău.

În această sfântă hotărâre, îţi va da o mare putere încredinţarea că ai a face cu un vrăjmaş mare, mincinos şi prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.