Psalmul 33, vers 1
Cât de mic este numărul oamenilor credincioşi care duc mereu o viaţă de bucurie în Domnul, care se pot bucura totdeauna (I Tesaloniceni 5, 16)! Care se pot bucura chiar şi în necazurile lor (Romani 5, 3). Care privesc ca o mare bucurie când trec prin felurite încercări (Iacov 1, 2). Care să se bucure când au parte de patimile lui Hristos (I Petru 4, 13). Care să primească cu bucurie răpirea averii lor (Evrei 10, 34).
„În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat către Iisus ispitindu-L pe El şi grăind: «Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?». Iar Iisus i-a zis lui: «Poruncile ştii: să nu curveşti. Să nu ucizi. Să nu furi. Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta». Iar el a zis: «Acestea toate le-am păzit din tinereţile mele».
Cântarea de laudă – Exod 15, 11
Pentru toate lucrurile şi pentru toate fiinţele de pe pământ pot fi găsite mijloace de comparaţie: unul bun poate fi măsurat cu altul şi mai bun; unul frumos, cu altul şi mai frumos; unul înţelept, cu altul şi mai înţelept…
Psalmul 32, versetul 9
Calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească, cu căruţa poate s-o ia razna peste şanţuri, cu şaua te poate trânti… Cu alţii se bate, singur nu şade, spre locurile oprite fuge, la poveri, adesea, nu merge… Când trebuie să urce, nu vrea să meargă, iar când trebuie să coboare, nu vrea să oprească… Catârul este leneş, îndărătnic, nesupus, desfrânat, răzbunător, nesimţit, neascultător…
Minunată pildă! Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea şi în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oameni care trăiesc şi mor în chipul bogatului din evanghelie. Să cercetăm puţin această pildă.
Cântarea de laudă – Exod 15, 1
Domnul Dumnezeul nostru, slăvit să fie Numele Lui, a întocmit sufletul omenesc în aşa fel, încât să simtă totdeauna trebuinţa şi bucuria de a cânta. Cântarea este ceva atât de legat de inima noastră, încât fiecare simţim o adâncă nevoie de a cânta sau de a asculta cântarea.
Psalmul 32, versetul 5
Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatul.
Acum duminică avem la rând pilda cu samarineanul cel milostiv care l-a ridicat pe cel căzut între tâlhari şi l-a dus la o casă de oaspeţi, purtând grijă de el până s-a tămăduit. Pe lângă cel rănit trecuseră „alături un preot şi un levit”, dar singur samarineanul s-a apropiat de el şi l-a ridicat (citiţi această evanghelie pe larg la Luca 10, 24-38).
Psalmul 32, versetul 1
Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Corinteni 10, 5).
Primul lucru pe care îl face o carte este că ni-l arată pe autorul ei. Prima lucrare pe care o face o operă este că ni-l înfăţişează pe cel care a creat-o. Numele creatorului este ca o pecete, pusă pe fruntea creaţiei sale, iar ea, întreagă, ne vorbeşte despre el. De la început până la sfârşit. De la primul cuvânt până la ultimul. Ce minunat trebuie să fie autorul unei cărţi frumoase!