Inima mea este fericită Preaiubitul meu, inima mea este fericită că iarăşi sunt cu Tine.
Dar pentru că sufletul meu a fost chinuit prea mult, – noile lacrimi ale bucuriei, n-au putut şterge de tot şi nici acoperi, ecoul şi urmele celorlalte.
În bucuria mea mai aud încă, şiroind ca un ecou amar, trecutul plâns îndelungat.
Şi privind spre un viitor atât de minunat încât pare cu neputinţă, îmi vine să mă îndoiesc până şi de prezentul acesta fericit care mi se pare un vis.
Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme. Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi fiii şi fiicele Lui, – oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.
Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi. Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui – nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.
De ziua Învierii, se spun multe predici frumoase. Dar se uită prea mult o predică scurtă: numai prin Cruce vom ajunge la Învierea și viața cea veșnică. Iar crucea aceasta are două părți. Sau mai bine zis, prin două Cruci trebuie să trecem la Înviere.
Crucea cea dintâi, este Crucea și Jertfa Mântuitorului. Este Darul și Harul cel Scump al răscumpărării noastre, prin Sângele Lui.
Crucea Lui este o carte pe care stă scris tot ce a făcut El pentru noi și mântuirea noastră.
La Învierea Ta se sfârșesc Mărturia și Patimile Tale și de la ea pornesc nădejdea și așteptările noastre.
Nicio bucurie din lumea asta, pe care o poate simți o inimă omenească, nici înainte, nici după aceea, nu se poate asemăna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliștea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii iertării Sale.
Răstignirea a fost inventată de perși, în 300 î.Hr., și perfecționată de romani în 100 î.Hr.
1. Răstignirea este cea mai dureroasă moarte inventată vreodată de om şi din ea extragem termenul „chinuitor.”
2. A fost rezervată în primul rând pentru cei mai vicioşi criminali de gen masculin.
Domnul Iisus a refuzat vinul anestezic care i-a fost oferit de către soldații romani datorită făgăduinței Sale din Matei 26, 29, Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.
Un credincios de demult a spus într-o carte aceste cuvinte: „ Mulţi iubesc pe Iisus când nu li se întâmplă ceva potrivnic. Mulţi îl laudă şi adoră, cât timp primesc de la El binefaceri. În cazul când Mântuitorul nu se mai arată sau îi părăseşte pentru puţin timp, atunci se tânguiesc şi disperează.”
Aceste cuvinte cuprind într-însele mult adevăr.
„Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegaţi-i și aduceți-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlineacă ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Spuneți fiicei Sionului: ´Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un
Nimic nu te mângâie mai mult, dar nici nu te doare mai adânc decât a vedea lângă suferința ta pe ființa cea mai iubită și cea mai îndurerată. La nimic nu te gândești, la cea din urmă despărțire, decât la soarta ființei celei mai scumpe și mai singure care rămâne în urma ta. Nu te doare de nimeni pe lume mai mult decât de mama ta, când rămâne și văduvă, și orfană…
Dacă Dumnezeu a pus în orice inimă de fiu adevărat iubirea de mamă – acest uman și
Vă invităm cu drag la adunarea anuală din Roma care va avea loc sâmbătă, 23 aprilie 2016, între orele 16:00-22:00 şi duminică, 24 aprilie 2016, între orele 14:30-18:30, la adresa Largo Augusto Corelli nr. 9, 00155 Roma – La Rustica.
Tema adunării este Cu Domnul spre Golgota.
Tot atunci sărbătorim 20 de ani de la înfiinţarea adunării Oastei Domnului din Roma.
Vă aşteptăm cu drag!
Acel suflet binevoitor şi binefăcător care s-a deprins să facă binele altora plin de gesturi frumoase şi pline de gingăşie sufletească,- acel suflet ştie că pâinea pe care o dăruieşti te satură mai mult, că locul pe care îl cedezi te odihneşte mai bine şi că întâietatea pe care o dai altora te înalţă mai frumos.
Nimeni nu se satură cu un măr ceva mai frumos sau cu o bucăţică ceva mai mare,- dar când le dai acestea altuia şi tu le iei pe cele mai mici, sau mai din urmă – ce fericit câştig