Să-L întâmpinăm pe Domnul – pr Iosif Trifa

„Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegaţi-i și aduceți-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlineacă ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Spuneți fiicei Sionului: ´Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.´”

Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei și El a șezut deasupra. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Iisus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?” „Este Iisus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.” (Matei 21, 1-11)

Creştinilor! Să luăm aminte: Împăratul Hristos se apropie acum și de Ierusalim sufletului nostru.

Sosesc Paștile și praznicul acesta trebuie să-l aștepte tot creștinul cu sufletul curat și curățit de păcate.

Este o datină bună ca tot creștinul să aștepte Învierea, cu casa curată și orânduită. Este parcă ceva ce ne îndeamnă să simțim că fără casa curată, văruită și împodobită nu vin Paștile. Vedeți! Același lucru trebuie să-l facem și cu casa sufletului nostru acum pe când sosește Învierea. Căci doar  și casa sufletului are lipsă de curăție. Câte gunoaie de păcate nu se strâng într-un an în ea. Să ne curățim dar și casa sufletului cu post, cu rugăciuni, cu mărturisiri, adică cu căință și lacrimi pentru păcate pentru ca – prin sfânta împărtășanie – să intre Împăratul măririi în casa sufletului nostru.

Și apoi încă ceva ne învață praznicul de duminică. Uitați-vă bine, cum tot aceeași oameni care îl întimpină pe Hristos acum duminică cu osanale, cu flori și ramuri de finic, peste trei zile îi ies în cale cu batjocuri, cu cruce și cuie să-l răstignească. Este aceasta o învățătură să nu fim și noi în chipul și asemănarea evreilor din praznicul de duminică. De câte ori ieșim și noi în calea lui Hristos cu flori de rugăciuni, cu posturi și mărturisiri, dar cufaptele noastre cele rele îl răstignim iarăși pe cruce: în asemănarea evreilor din evanghelie suntem.

Noi trebuie să fim în asemănarea pomului bun care face mai întâi frunze, apoi flori şi pe urmă florile leagă roadă. Aşa şi în pomul vieţii noastre, frunzele patimilor şi florile rugăciunilor trebuie să lege roade de fapte bune, altcum de nici un folos nu sun. «Tot pomul ce nu face poame bune se taie şi în foc se aruncă» (Matei 7, 18). «Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.» (Matei 7, 21) « De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu?» (Luca 6, 46) a zis Mântuitorul Hristos. Ascultaţi ce pildă frumoasă a spus odată Iisus: «Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treay ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic și când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerișul.» (Marcu 4, 26-29). Așa tebuie să se gate și postul nostru cu «grâu deplin în spic» cu fapte bune, altcum n-ajunge nimic. Să-l întâmpinăm pe Hristos cu flori de curățenie sufletească și cu spice de fapte bune. Pentru primirea lui Hristos să dezbrăcăm și noi hainele noastre cele de zavistie, de trufie, de patimi și păcate. Calea lui Hristos trebuie să treacă peste păcatele noastre aruncate la picoarele lui.

 

 

Preot Iosif Trifa, „Lumina Satelor”, nr. 15, anul 1924, pag. 3