S-a născut în satul Mizieș din judeţul Bihor.
De copil a dus o viaţă foarte grea. Trebuia să alerge singur după câștigarea pâinii zilnice, având o foarte grea stare materială și părinţi săraci și bolnavi, cu mulţi copii… Dar munca aceasta l-a făcut răbdător și smerit. A fost unul dintre sufletele cu cea mai multă răbdare și smerenie.
S-a hotărât pentru Domnul în anul 1945, intrând în Oastea Domnului în care a luptat și
Părintele Vladimir a trecut la Domnul joi, 28 martie 1984, la locuinţa Raheluţei din Cluj, unde îşi trăise ultimele lui suspine şi lacrimi, înainte de a ajunge şi el acolo unde îl aştepta de aproape 50 de ani, jumătatea sufletului său după care tânjise atât de mult.
(…) În noaptea asta nu mai pot să dorm… îmi deapăn firul vremii şi-al amintirilor mele despre el. Prima dată când l-am văzut era în 1935 la redacţia foilor noastre, pe atunci în strada Turnului nr. 33 din Sibiu. Se ducea cu soţia lui slabă şi bolnavă la Geoagiu la
…Dacă ai chemare pentru misiunea Evangheliei
trebuie să fii hotărât să plăteşti preţul:
ori misionezi, ori demisionezi.
IOAN OPRIŞ (1907-1996)
Timp de 71 de ani fratele Ioan Opriș activează fără întrerupere în mișcarea de renaștere spirituală Oastea Domnului. În tinerețe are privilegiul de a lucra alături de preotul Iosif Trifa, inițiatorul mișcării, fiind unul din ucenicii săi importanți. Spiritul misionar al părintelui Trifa, profund dedicat lui Hristos, i se imprimă pentru totdeauna în suflet, astfel că Ioan Opriș se angajează cu hotărâre în lucrarea de vestire a Evangheliei, întemeind noi adunări ale Oastei Domnului.
În viaţa Bisericii, locul Maicii Domnului este unic. Mariologia ortodoxă are un profund caracter hristologic, ceea ce înseamnă că Taina Maicii Domnului e de natură să justifice primatul lui Hristos în viaţa noastră şi ea se descoperă pe măsura apropierii de El.
Maica Domnului însumează şi exprimă aşteptările de veacuri ale unei umanităţi căzute şi însetate după unirea cu Dumnezeu. Ea este percepută ca noua Evă – cea desăvârşită prin ascultare: Maria este mama celor vii, Eva cea nouă întru Hristos.
Prin Biblie trec și tinerii cu multe pilde bune.
Acum pentru postul mare, amintim pilda tinerilor postitori de la Daniel. Tânărul Daniel și solii lui, ne dau o pildă despre postul cel adevărat. Citiți cartea lui Daniel și veți afla în postul acestor tineri, cele trei cerințe principale ale postului.
Întâi, tinerii de la Daniel au refuzat carnea și vinul, hrănindu-se numai cu zarzavaturi și cu acest post erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii ceilalți care mâncau
Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos cel răstignit. (I Corinteni 2, 2)
Citind istoria vieții câte unui sfânt din primele veacuri ale creștinismului, rămâi uimit de dragostea pe care creștinii de atunci o arătau Domnului Iisus, prin curăția vieții lor, prin stăruința cu care căutau să-L facă și altora cunoscut pe Domnul, cunoscut prin faptele lor de iubire către aproapele, prin tăria cu care se împotriveau când erau ispitiți să
Pe înălţimea eternei clipe, Mântuitorul aşează, în faţa tuturor oamenilor şi vremilor, singura Stâncă neclintită din Univers: ADEVĂRUL. Singurul punct nemişcat din nestatornicia tuturora: Adevărul. Singura valoare eternă: Adevărul.
Şi arată că acest Adevăr este Cuvântul lui Dumnezeu, care sfinţeşte totul, spunând Tatălui: „Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul.” (Ioan 17, 17)
Nici un lucru nu este mai scump în faţa Domnului şi în faţa oamenilor pentru un suflet credincios ca un nume bun.
Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el, ci şi pentru Lucrarea Domnului şi pentru toţi cei ce fac parte din ea.
Numele bun al unui credincios însă este câştigat nu numai cu un cuvânt, două, nu numai într-o zi, două, ci după un timp îndelungat şi după un şir lung de fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu.
O, ce nebunesc lucru este pornirea de a glumi oriunde şi cu orice! Ce mari nenorociri au făcut de multe ori vorbele nesocotite spuse în chip uşuratic! O vorbă nesocotită a lui Irod, mai mult o glumă trufaşă şi prostească, l‑a condamnat la moarte pe neprihănitul Ioan Botezătorul, profetul lui Hristos (Marcu 6, 14‑29).
Irod vedea că Ioan era un neprihănit şi că Irodiada era o nelegiuită, vedea că s‑a legat cu un cuvânt prostesc, vedea prăpastia spre care era împins, – şi, cu toate acestea, n‑a mai
Nimeni nu s-a născut să rămână copil mic. Şi, desigur, nimeni nu doreşte să rămână copil, să nu mai crească. Căci tot ceea ce are viaţă doreşte şi tinde să ajungă la desăvârşire.
Aşa e şi cu cel născut din nou. El nu poate şi nu trebuie să rămână la începuturile slabe, „la starea de copil”. Starea pe loc înseamnă dare înapoi. Ci trebuie să crească, pentru ca să ajungă la starea desăvârşită, „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui
