Familia creștină! – Iată un nume care se aude așa de rar, iată ceva care se vede așa de rar, iată ceva care se trăiește așa de rar.
Ne gândim la familia cea mare a popoarelor „creștine” care se mândresc cu numele Domnului Hristos și care ar trebui să trăiască într-o adâncă înfrățire și dragoste: „- ce-a ajuns azi această familie?”
Cei ce se bucură de harul lui Dumnezeu, cei care se află în pace pe drumul și pe urmele Mielului, sunt rugați să îndrepte o nouă chemare către cei căzuți, fie prin viu grai, fie citindu-le aceste rânduri. Apropiați-vă de ei în dragostea Domnului și duceți-le din nou solia iertării și iubirii lui Dumnezeu.
Doresc să stau de vorbă cu voi cu toți aceia care ați fost luminați odată, ați gustat darul ceresc și care totuși ați căzut.
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci El este ca un pom sădit lângă ape, care îşi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine. Şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă roadă. ( Ieremia 17, 7)
Binecuvântarea este suma tuturor virtuţilor, suma tuturor laudelor, suma tuturor darurilor.
Am ajuns din nou la cuvintele cărții celui mai ales și mai puternic, după David, dintre toți vechii vestitori ai Sfântului Cuvânt al lui Hristos.
Isaia a fost plin de același Duh Care l-a inspirat pe David, minunatul cântăreț al Domnului și al poporului Său Sfânt…
Cartea lui nu-i plină de acele amintiri pe care Domnul le-a inspirat altora ca să le ridice
Ce minunat este sufletul unui om sau al unui popor care, condus de minte sănătoasă, înțelege vremea marilor cercetări dumnezeiești și iese în întâmpinarea Domnului!
Ieșind cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos – adică înțelegând drept și primind bine îndrumarea mântuitoare – se face întâlnirea cea mai fericită a sufletului cu Dumnezeu. Și a lui Dumnezeu cu sufletul.
Fratele Iulius Igna s-a născut în anul 1891, la Câmpuri de Sus, lângă Ilia, județul Hunedoara.
A crescut în aceste locuri frumoase, cu dealuri și pomi roditori, dar a rămas de mic copil fără tată, fiind îngrijit numai de mama lui, Maria, care era o femeie evlavioasă. Ea l-a învățat din copilărie să fie credincios și să iubească lucrurile Domnului, rugăciunea, biserica și cântarea religioasă…
Prin rugăciune a coborât sfântul Ilie, proorocul foc și ploaie din cer… Focul l-a coborât peste jertfa sa când a făcut de rușine pe preoții lui Baal, iar ploaie a coborât-o când Domnul încuiase cerul trei ani de zile (I Regi 18, 16-46). Prin rugăciune a încuiat Ilie proorocul cerul și tot prin rugăciune l-a descuiat. Rugăciunea este o cheie minunată cu ajutorul căreia putem deschide cămara tuturor darurilor și bunătăților cerești. Ce dar mare este nouă rugăciunea! Și ce mult ar trebui să ne rugăm, mai ales în aceste vremi când cerul de sus ne
Fiindcă unii din frații noștri mai tineri ne-au dat prilejul, ne vedem siliți să scriem de astădată câteva cuvinte despre căsătorie. Facem aceasta punând în fața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca nici în această privință să nu trecem peste ce este scris (I Corinteni 4, 6) și ținând seama de ceea ce scrie apostolul Pavel în I Corinteni capitolul 7.
Cel dintâi pas. Ce cauți? Fără îndoială ceea ce ești tu însuți. Ești un om duhovnicesc? Vei urma și aici în răbdare călăuzirea Duhului. Ești firesc? Mergi după ceea ce izbește ochii: avere, frumuseţe, ranguri şi alte nimicuri trecătoare. În felul acesta nu te poţi aştepta la binecuvântare de sus, fiindcă de la primul pas ai călcat Cuvântul Domnului.
„Dar ce o mai fi și aia, să te înscrii în Oastea Domnului, se întreabă lumea… păi n-au trăit și moșii și strămoșii noștri fără să se înscrie în Oastea Domnului… dar ce noutate o mai fi și asta să te înscrii la Oaste…”
Așa grăiește lumea. Peste tot lumea vede în Oaste o noutate fără rost și fără temei.
Dar noi zicem că Oastea Domnului este o creație a Duhului Sfânt. Și, ca atare, ea își are toate rosturile ei în Biserica Duhului Sfânt și în Cartea Duhului Sfânt, Biblia.
Taina puterii și taina păstrării în neprihănire, taina biruirii ispitelor și taina rămânerii în smerenie este ascultarea de Domnul și este amintirea izbăvirii Sale arătată față de noi.
Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieși în calea sufletului nostru, totuși nici una nu ne poate birui, dacă Domnul e cu noi.
Oricât de viclene ar fi ispitele și oricât de atrăgător ar fi păcatul, totuși nimic nu ne va putea clinti, nici nu ne va putea abate de pe urmele Domnului, dacă neîncetat vom asculta de Cuvântul Lui.