„Dar ce o mai fi și aia, să te înscrii în Oastea Domnului, se întreabă lumea… păi n-au trăit și moșii și strămoșii noștri fără să se înscrie în Oastea Domnului… dar ce noutate o mai fi și asta să te înscrii la Oaste…”
Așa grăiește lumea. Peste tot lumea vede în Oaste o noutate fără rost și fără temei.
Dar noi zicem că Oastea Domnului este o creație a Duhului Sfânt. Și, ca atare, ea își are toate rosturile ei în Biserica Duhului Sfânt și în Cartea Duhului Sfânt, Biblia.
A te înscrie în Oaste, pare de fapt o noutate fără rost fără temei biblic. Dar cercetând Scripturile aflăm că și acest amănunt își are temeiul lui în Biblie.
În Biblie se află un loc minunat scris parcă anume pentru cei ce se înscriu la Oaste. E locul de la Isaia cap. 44. E vorba acolo despre profeția vremurilor din urmă, când Duhul Sfânt se va revărsa din belșug peste tot pământul și va lucra cu putere mare în sufletele oamenilor. În zilele acelea – zice Domnul – voi turna ape peste pământul însetat și râuri peste pe pământul uscat; voi turna Duhul meu peste odraslele tale. Şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. Unul va zice: eu sunt al Domnului. Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul se va scrie cu mâna lui: al Domnului sunt.
„Iar altul se va scrie cu mâna lui: al Domnului sunt…” Iată o profeţie care s-a împlinit pe pământul țării românești, unde zeci de mii de suflete scriu azi cu mâna lor: eu sunt al Domnului… eu sunt ostaş al Domnului.
Iată şi aceasta o dovadă grăitoare că de la Domnul este Oastea Domnului şi Duhul Sfânt a lucrat şi lucrează prin ea.
Fratele meu! Scrie-ți cu frică și vrednicie numele de ostaș al Domnului căci de la Duhul Sfânt îți este dat acest nume.
Fratele meu! Poartă-ți cu vrednicie numele de ostaș al Domnului căci de la Duhul Sfânt este iar roadele Duhului de la Galateni 5, 20 trebuie să le arăți purtând acest nume.
Mai sunt și alte locuri în Biblie unde își află temei înscrierea în Oaste. Locul de Neemia unde preoți și laici au făcut în scris un legământ voluntar să păzească legea Domnului. „Noi am încheiat un legământ pe care l-am făcut în scris.” (Neemia 9, 38).
Și apoi să nu uităm nici de cartea vieții de la Apocalipsa. „Și am văzut pe morți stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte care este cartea vieții… și oricine n-a fost scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul cel de foc.” (Apocalipsa 20, 12-15).
Scrierea noastră în Oaste, în cărțile Oastei, este arvuna noastră, este lacrima noastră cea caldă și fierbinte ca să fim scriși și în Cartea cea mare a vieții. Cum spunea un ostaș: noi ne scriem în Oaste cu „creionul” cel slab, rugându-L pe Domnul să ne scrie în Cartea vieții cu cerneala cea tare care nu se șterge.
Iată dar că și scrierea în Oaste are mărturia lucrării Duhului Sfânt.
La Oastea Domnului Duhul Sfânt a lucrat prin inspirație. Eu am fost numai o unealtă umilă, slabă și nepricepută de care s-a folosit Duhul Domnului în Lucrarea Lui.
Din modestul început cu care a pornit la drum această mișcare, de unde aș fi știut eu că după 14 ani va ajunge aici unde a ajuns. Și va deveni ceea ce este.
Eu nu știam atunci nici despre temeiurile biblice ale Oastei, nici despre locul de la Isaia 44. Eu nu știam că și înscrierea în Oaste își are temeiul ei biblic. Eu n-am știut nimic.
Pe toate acestea ni le-a arătat, rând pe rând, Duhul Sfânt ca pe o dovadă că Oastea este lucrarea Lui și merge după planurile Lui.
Preot Iosif Trifa, Revista „Isus Biruitorul”, anul 1936, nr. 26, pag. 3