Cei ce se bucură de harul lui Dumnezeu, cei care se află în pace pe drumul și pe urmele Mielului, sunt rugați să îndrepte o nouă chemare către cei căzuți, fie prin viu grai, fie citindu-le aceste rânduri. Apropiați-vă de ei în dragostea Domnului și duceți-le din nou solia iertării și iubirii lui Dumnezeu.
Doresc să stau de vorbă cu voi cu toți aceia care ați fost luminați odată, ați gustat darul ceresc și care totuși ați căzut.
Dragul meu dă-mi voie să-ți amintesc încă o dată de chemarea cerească de care ai avut parte.
Te rog adu-ți aminte de timpul când ai fost luminat de Dumnezeu. Cu câtă îndurare și stăruință te-a chemat El! Cu câtă iubire te-a căutat și cu câtă răbdare te-a așteptat El? Îți mai amintești de ziua când te-ai căit și poate chiar ți-ai plâns păcatele la picioarele Domnului Iisus Hristos, cerându-I iertare și o viață nouă?
Știu că nu poți uita acel timp cu adevărat însemnat din viața ta și că gândindu-te serios la el, nu se poate să nu suspini. Gândește-te la minunea făcută atunci de Mântuitorul cu tine! Cum te-a dezbrăcat cu o nespusă dragoste de zdrențele murdare ale unei vieți de păcat și vinovăție și te-a îmbodobit cu hainele cerești ale unei vieți curate. Parcă numai călcai pe pământ de bucurie.
Erai fericit, nu-i așa? Ce, dacă lumea începuse să te râdă? Tu te bucurai cu o bucurie negrăită și strălucită că Mântuitorul care și-a jertfit viața și pentru tine, era acum Păstorul, Domnul și Mântuitorul tău.
Adu-ți aminte de minunata viață de credință începută atunci, cum te desfătai gustând Cuvântul cel bun al Lui Dumnezeu, fie singur, fie cu alții; ce pace îţi umplea sufletul când îngenuncheai în rugăciune şi cum îţi ziceai (și poate chiar te-ai rugat așa) că mai bine să mori decât să te desparți de Domnul Iisus.
Iar acum iată-te așa de rece și nepăsător față de Numele și dragostea Lui! Te vezi prins ca într-o plasă strașnică, într-o amorțire față de Dumnezeu, stare de care tu însuți te cutremurai uneori și suspinai după o scăpare.
Ia privește acum puțin în urmă și vezi lucrul sau fiinţa care te-a despărţit de adevărata viață, ți-a dat fericirea făgăduită? Sau în loc de fericire, ți-a dat ocară și rușine înaintea oamenilor, înăuntru tulburare, întuneric, mustrări de cuget și vinovăție în fața lui Dumnezeu? Sunt sigur că, făcând această mică socoteală, vezi că ai fost înșelat în așteptările tale.
Și acum te rog, suflet drag, în Numele Domnului Iisus care te caută, apucă chiar acum Mâna Sa întinsă să te scape; îngenunche acum chiar şi mărturiseşte-I răceala și nepăsarea ta, la fel și vinovăția ta și roagă-L cu credință să te dezlege de lanțurile fărădelegii cu care ești legat așa de greu; crede că El te-a și ascultat și fă ca ologul din Faptele Apostolilor 3 cu 8 care dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble sărind și lăudând pe Dumnezeu.
Dar fă acest lucru azi, când auzi glasul Lui, acum.
Iți repet aceste cuvinte, de care poate depinde mântuirea sau pierderea ta veșnică. Azi, acum.
Ioan Marini, Familia creștină, anul 1941, nr. 2, pag. 7