“Mefiboșet locuia la Ierusalim și mânca totdeauna la masa împăratului David. El era olog de amândouă picioarele” (2 Samuel 9, 11). Ce lucruri minunate poți afla, cercetând și adâncind Scripturile. Așa e și cu locul biblic de mai sus, unde se spune, că «Mefiboșet un olog de ambele picioare, locuia la Ierusalim și mânca totdeauna la masa împăratului».
În fața acestui loc, cu de la sine se ridică parcă, se ridică întrebarea, de ce împăratul David, ține să-l aibă totdeauna la masa lui și să ia masa cu el? Biblia ne dă răspuns și la această întrebare.
David căuta ce rămășiță a mai rămas, după prietenul său cel scump, Ionatan, «ca să-i facă un bine din pricina lui Ionatan». Auzind, că mai trăiește un fiu al lui Ionatan, cu numele Mefiboșet, olog de ambele picioare, David l-a chemat la curtea sa. Mefiboșet s-a speriat de această chemare, dar David i-a zis: «Nu te teme, căci vreau să-ți fac un bine din pricina tatălui tău». Și din acea zi, «Mefiboșet a mâncat la masa împăratului» (2Samuel 9,1-2).
Adică, Mefiboșet, avea dragostea regelui și mânca la masă cu el, «din pricina tatălui său, Ionatan». Se spune că acest Mefiboșet, semăna foarte mult cu Ionatan; David vedea pe fața lui, trăsăturile, scumpului său prieten și pentru asta îl avea atât de iubit, cu toate că era olog de ambele picioare.
Ce adânc înțeles duovnicesc este în istoria aceasta. Ca și Mefiboșet, avem și noi dragostea Împăratului ceresc, dar nu din pricina noastră, nu pentru frumusețea noastră cea sufletească și însușirile noastre cele bune, căci, cum zicea Mefiboșet: «cine este robul tău împărate, ca să te uiți la un câine mort ca mine?» (2Samuel 9,8); și noi suntem niște câini morți, niște lepădături. Avem însă, dragostea Împăratului «din pricina» preascump Fiului Său. Împăratul cel ceresc ne iubește, «din pricina» Fiului Său cel iubit.
Dar această dragoste, o avem numai atunci, dacă, și noi – ca Mefiboșet – semănăm și avem chipul Celui, pe care îl iubește Împăratul cel ceresc: chipul scump Fiului Său.
Aici au loc cuvintele, apostolului Pavel, că «Tatăl ceresc ne-a hotărât să fim asemenea chipului Său» (Romani 8,9). Fiecare creștin viu și luptător trebuie să-și câștige, și să aibă, în viața lui, «chipul Fiului lui Dumnezeu», căci numai atunci poate fi iubit de Dumnezeu și numai atunci, poate fi, un «fiu al Împăratului ceresc».
De aceea, le scria apostolul Pavel galatenilor: «Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până va lua Hristos chip în voi» (Galateni 4,19).
Și pentru asta muncim și ne jertfim și noi la Oastea Domnului, pentru ca în inima și viața fiecărui ostaș să «ia Hristos chip».
O ce veste dulce ne spune cuvântul lui Dumnezeu. Împăratul cel, caută și azi, pe cei care poartă chipul Fiului Său. Și îi cheamă la masa Sa. Și îi ospătează zilnic cu bucurii duhovnicești pe care toate mesele și ospețele din lumea aceasta, nu le pot da.
Această veste dulce ne-a lăsat-o și Mântuitorul, în pilda cu cei chemați la cină (Luca 14, 15-24). Și acolo au intrat tot cei de seamă lui Mefiboșet: săraci, ologi, șchiopi, orbi. «Du-te – a zis Cel care făcuse cina – și adu aici pe cei săraci,ciungi, orbi și șchiopi» (Luca 14,21).
Săracii, ologii, șchiopii, orbii, mănâncă de regulă și azi, la masa Împăratului ceresc. Ei se înfrumptă zilnic, din bucuriile pe care le dă o viață nouă trăită cu Domnul. E plină și Oastea Domnului, mai ales de săraci; de cei săraci cu duhul și cu averile, în semnul că și azi «săracilor li se binevestește Evanghelia» și mai ales ei intră, la masa Împăratului ceresc.
O ce bine-i că măcar aici, este o democrație adevărată. Căci pe la mesele lumii acesteia, se caută la fața oamenilor. Chiar și pe la pomeni, se invită la masă bogații sătui, iar săracilor, li se aruncă pe urmă rămășițele.
Dar la masa Împăratului ceresc, intră oricine are chipul Fiului Său. Cine are acest chip intră la masă, oricine ar fi el. Iar cine n-are chipul acesta, rămâne afară, oricine ar fie el.
Dragă cititorule, scumpul meu frate ostaș! Gândește-te mereu la Mefiboșet din Biblie și la pilda celor chemați la cină, ca să afli cum stai tu cu chemarea și masa Împăratului ceresc?
Revista “Isus Biruitorul”, anul 1937, nr. 13, pg. 7
