Articole - Oastea Domnului

La nașterea Domnului – Arhim. Iuliu Scriban

În mijlocul învălmășelii vieții noastre, odată vine un popas care le oprește pe toate în loc și ne îndreaptă ochii spre povestiri foarte vechi, care au fost acum sute și sute de ani în urmă. Oamenii uită lucruri cu mult mai apropiate. Se șterg din minte întâmplări petrecute sub ochii noștri. Ca prin vis îți aduci aminte de unele dintre ele. Despre altele trebuie să te zbuciumi cu mintea ca să poți spune când au fost. Pe altele le scriu oamenii în cărți, ca să rămână pentru urmași. Cu toate acestea, se uită și așa și mintea se luptă greu ca să poată păstra în tainițele ei măcar ce îi este de neaparată trebuință.

Alergi tu după Iisus? – Pr. Vasile Ouatu

Iată întrebarea ce ți-o pun astăzi, în praznicul Nașterii Domnului, ca, cercetându-ne bine, să-ți dai un răspuns. Nu te-am întrebat și nu te întreb dacă alergi după cine știe cine, ci dacă alergi după Iisus, căci în vremea de azi lumea aleargă după toate, numai după Iisus nu. Tu, dragă frate, după cine alergi?

Evanghelia ne arată că cea mai scumpă și cea mai prețioasă alergare este după Iisus. Oricine însă, hotărându-se cu adevărat să alerge după Iisus, va avea multe de suferit. Vestirea lui Iisus stârnește împotrivire. Chiar de la început, lumea L-a urât și L-a prigonit pe Iisus. Lumii nu-i place de Iisus.

Sunet, logos și miresme – Ioan Beg

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă… Tu ești cel mai frumos dintre oameni și harul este turnat pe buzele Tale. De aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie (Psalm 45, 1-2). Fratele Traian, prin nașterea și moartea sa, a împărțit anii vieții noastre de după 1989, în două părți oarecum egale. Căci s-a născut în 25 decembrie și a plecat în veșnicie în 20 iunie. Astfel, an de an, în preajma acestor date, sărbătorim poetul în diferite locuri și moduri. Cu adunări comemorative, cu slujbe de parastas, cu articole în revistă, articole ce le-am dori, pline de farmec… Acum, la a 28 a comemorare, încercăm să refacem, din imagini și emoții, ceva din chipul drag ce l-am păstrat în noi.

Un Fiu ni S-a dat – Traian Dorz

Praznicul luminat al Nașterii Domnului Hristos!

Și în timp ce toate stranele și toate corurile din ceruri și de pe pământ cântă: “Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”, noi îngenunchiem cutremurați în fața cutremurătoarei Taine din ieslea Betleemului, cu inimile pătrunse de însemnătatea ei cutremurătoare…

Aud glasul prorocului Isaia… Din negura strălucitoare și îndepărtată a celor trei mii de ani din urmă, el strigă și astăzi, cu aceeași putere, același adevăr: “un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, Domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9, 6).

Înscrierea în cer (II) – Petru Popa (Săucani)

Urmează să trecem dintr-un an în celălalt. Ar fi bine să ne facem socoteala dacă suntem înscrişi în Cartea Vieţii Mielului. Ar fi bine să ne controlăm cu grijă fiecare dintre noi: avem noi această înscriere, avem noi recensământul acesta dumnezeiesc?…

Fraţii mei dragi, voi v-aţi făcut recensământul? Este numele vostru oare scris în cer? Când ne-am făcut noi acest recensământ?

Dacă mâine vom pleca şi vom sta în faţa lui Dumnezeu, şi nu putem prezenta fişa de recensământ, ni se va spune: “Dragul meu, tu nu ai cer. Unde-i fişa de recensământ? Tu va trebui să rămâi numai pe pământ, numele tău nu-i scris în cer, numele tău e scris numai aici, jos, pe pământ.”

Înscrierea în cer (I) – Petru Popa (Săucani)

Iosif a ascultat de lumina Betleemului!… A ascultat de Iisus! Acela Care l-a trimis, când i-a spus: “Iosife, e întuneric peste România! N-am pe cine să trimit, pe tine te-am aflat treaz în noaptea aceasta în toată ţara. Şi ţie îţi spun: Ridică solia şi trâmbiţează în toată ţara şi trezeşte-ţi biserica şi neamul la o viaţă nouă, la credinţa străbună, din care au căzut şi de care s-au depărtat”…

“În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea”. Iosif s-a suit şi el cu Sfânta Maria, de la ei din Galileea, să se înscrie în Betleem pentru că el era din cetatea lui David, din seminţia lui David (cf. Luca 2, 1-5).
Slăvit să fie Domnul!

Lumina care s-a coborât din câmpiile Betleemului; această lumină s-a arătat prin Acela care s-a coborât de Sus: smerenie şi sfinţenie.

Minunată-i Noaptea Sfântă – Ioan Beg

Cum să nu fie minunată „Noaptea Sfântă”, când „ceruri şi pământ privesc / Taina împreună” ?!

Cum să nu fie minunată când: cor de îngeri cântă fericit, steaua arde luminos, magii-L nalţă pe Hristos, profeţia s-a-mplinit, Mântuirea ne-a venit…! Şi când: Maica-i raze, ceru-i jos, ieslea-i soare…?! Iar Sfânta Pace înveşmântă lumea toată! Ce noapte, Doamne, ce mai noapte…

Cum să nu fie minunată Noaptea Sfântă când îngerii Osanei cântă Imnul Sfânt, cântă magii, aducându-şi darul lor, steaua cântă cu lumina peste cer, iar păstorii cântă un cântec fericit…!? Bucurie-i Noaptea Sfântă, bucurie fără seamăn!

Iosif şi Naşterea Domnului – Mihai Coste

Conştient de chemarea unică a Sfintei Fecioare, dreptul Iosif o înalţă pe ea, în timp ce el se smereşte, slujind-o din umbră.

Adesea, când medităm la evenimentul Naşterii Domnului, cu greu ajungem să constatăm rolul deosebit asumat de dreptul Iosif – logodnicul Mariei, acela de suplinitor al unui tată pământesc al Mântuitorului. Iosif, a fost slujitorul de care Dumnezeu S-a folosit pe deplin, după o clipă de îndoială (Matei 1, 19), în importanta lucrare de ocrotire pământească a Pruncului – Mântuitor. Haideţi să vedem care sunt lecţiile esenţiale pe care le învăţăm de la acest mare bărbat al slujirii?

În primul rând, observăm faptul că Iosif este cel care slujeşte din umbră.

Despre creșterea copiilor (VIII) – Sf. Ioan Gura de Aur

Este timpul să ne ocupăm de poftă. Aici şi castitatea, şi vătămarea sunt duble. Poţi să te strici pe tine sau pe alţii; poţi să fii tu însuţi cast, sau să faci ca alţii să fie caşti. Sunt de părere că trebuie ca nici copilul să nu fie corupt de alţii, dar nici el să nu corupă fetele. Doctorii spun că la cincisprezece ani copiii sunt asaltaţi puternic de poftă. Cum vom înlănţui această fiară? Ce vom face? Ce frâu să-i punem? Nu cunosc altul decât cel al gheenei.

Mai întâi să-l îndepărtăm pe copil de vederea şi auzirea a ceva ruşinos, niciodată un copil să nu se ducă la teatru. Dacă cere să se ducă la teatru, atunci să găsim copii de vârsta lui care nu se duc la teatru ca, prin puterea exemplului, să-l îndepărtăm de teatru, nimic nu produce rezultate atât de importante ca emulaţia. S-o aplicăm în toate încercările noastre, dacă este ambiţios copilul. Emulaţia are mai multă putere decât frica, decât făgăduinţa şi decât orice altceva.

Odinioară un Copil a mântuit neamul omenesc – pr. Iosif Trifa

– un copil s-a dat și neamului românesc –

Dumnezeu a voit ca în fruntea țării noastre să ajungă un rege copil (n.n. Regele Mihai I). Un copilaș de 6 ani este regele nostru, dar acest rege este cel mai curat și mai nevinovat dintre toți regii pământului. Odinioară un Copil a mântuit neamul omenesc. Un copil s-a dat și neamului românesc. El ne va fi spre mântuire națională când ne vom sili să fim și noi ca el: curați în sufletele și purtările noastre.

Odinioară, Domnul Iisus a pus un copil în fața apostolilor bântuiți de ispita trufiei, zicându-le: „de nu veți fi ca pruncul acesta nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 2). Domnul a pus și în fruntea țarii noastre un Copil. L-a pus în fruntea noastră și în fața noastră să luam de la el pildă de curăție sufletească.

Stările din țara noastră așteaptă și ele un mântuitor, o mântuire, o îndreptare. Unii așteaptă această îndreptare de la politică, alții de la ușurarea crizei financiare, alții de la mișcarea studenților… dar această mântuire nu va veni decât de la îndreptarea și după îndreptarea noastră și a purtărilor noastre.