Articole - Oastea Domnului

Un Fiu ni S-a dat – Traian Dorz

Praznicul luminat al Nașterii Domnului Hristos!

Și în timp ce toate stranele și toate corurile din ceruri și de pe pământ cântă: “Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței…”, noi îngenunchiem cutremurați în fața cutremurătoarei Taine din ieslea Betleemului, cu inimile pătrunse de însemnătatea ei cutremurătoare…

Aud glasul prorocului Isaia… Din negura strălucitoare și îndepărtată a celor trei mii de ani din urmă, el strigă și astăzi, cu aceeași putere, același adevăr: “un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, Domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele Veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9, 6).

Înscrierea în cer (II) – Petru Popa (Săucani)

Urmează să trecem dintr-un an în celălalt. Ar fi bine să ne facem socoteala dacă suntem înscrişi în Cartea Vieţii Mielului. Ar fi bine să ne controlăm cu grijă fiecare dintre noi: avem noi această înscriere, avem noi recensământul acesta dumnezeiesc?…

Fraţii mei dragi, voi v-aţi făcut recensământul? Este numele vostru oare scris în cer? Când ne-am făcut noi acest recensământ?

Dacă mâine vom pleca şi vom sta în faţa lui Dumnezeu, şi nu putem prezenta fişa de recensământ, ni se va spune: “Dragul meu, tu nu ai cer. Unde-i fişa de recensământ? Tu va trebui să rămâi numai pe pământ, numele tău nu-i scris în cer, numele tău e scris numai aici, jos, pe pământ.”

Înscrierea în cer (I) – Petru Popa (Săucani)

Iosif a ascultat de lumina Betleemului!… A ascultat de Iisus! Acela Care l-a trimis, când i-a spus: “Iosife, e întuneric peste România! N-am pe cine să trimit, pe tine te-am aflat treaz în noaptea aceasta în toată ţara. Şi ţie îţi spun: Ridică solia şi trâmbiţează în toată ţara şi trezeşte-ţi biserica şi neamul la o viaţă nouă, la credinţa străbună, din care au căzut şi de care s-au depărtat”…

“În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea”. Iosif s-a suit şi el cu Sfânta Maria, de la ei din Galileea, să se înscrie în Betleem pentru că el era din cetatea lui David, din seminţia lui David (cf. Luca 2, 1-5).
Slăvit să fie Domnul!

Lumina care s-a coborât din câmpiile Betleemului; această lumină s-a arătat prin Acela care s-a coborât de Sus: smerenie şi sfinţenie.

Minunată-i Noaptea Sfântă – Ioan Beg

Cum să nu fie minunată „Noaptea Sfântă”, când „ceruri şi pământ privesc / Taina împreună” ?!

Cum să nu fie minunată când: cor de îngeri cântă fericit, steaua arde luminos, magii-L nalţă pe Hristos, profeţia s-a-mplinit, Mântuirea ne-a venit…! Şi când: Maica-i raze, ceru-i jos, ieslea-i soare…?! Iar Sfânta Pace înveşmântă lumea toată! Ce noapte, Doamne, ce mai noapte…

Cum să nu fie minunată Noaptea Sfântă când îngerii Osanei cântă Imnul Sfânt, cântă magii, aducându-şi darul lor, steaua cântă cu lumina peste cer, iar păstorii cântă un cântec fericit…!? Bucurie-i Noaptea Sfântă, bucurie fără seamăn!

Iosif şi Naşterea Domnului – Mihai Coste

Conştient de chemarea unică a Sfintei Fecioare, dreptul Iosif o înalţă pe ea, în timp ce el se smereşte, slujind-o din umbră.

Adesea, când medităm la evenimentul Naşterii Domnului, cu greu ajungem să constatăm rolul deosebit asumat de dreptul Iosif – logodnicul Mariei, acela de suplinitor al unui tată pământesc al Mântuitorului. Iosif, a fost slujitorul de care Dumnezeu S-a folosit pe deplin, după o clipă de îndoială (Matei 1, 19), în importanta lucrare de ocrotire pământească a Pruncului – Mântuitor. Haideţi să vedem care sunt lecţiile esenţiale pe care le învăţăm de la acest mare bărbat al slujirii?

În primul rând, observăm faptul că Iosif este cel care slujeşte din umbră.

Despre creșterea copiilor (VIII) – Sf. Ioan Gura de Aur

Este timpul să ne ocupăm de poftă. Aici şi castitatea, şi vătămarea sunt duble. Poţi să te strici pe tine sau pe alţii; poţi să fii tu însuţi cast, sau să faci ca alţii să fie caşti. Sunt de părere că trebuie ca nici copilul să nu fie corupt de alţii, dar nici el să nu corupă fetele. Doctorii spun că la cincisprezece ani copiii sunt asaltaţi puternic de poftă. Cum vom înlănţui această fiară? Ce vom face? Ce frâu să-i punem? Nu cunosc altul decât cel al gheenei.

Mai întâi să-l îndepărtăm pe copil de vederea şi auzirea a ceva ruşinos, niciodată un copil să nu se ducă la teatru. Dacă cere să se ducă la teatru, atunci să găsim copii de vârsta lui care nu se duc la teatru ca, prin puterea exemplului, să-l îndepărtăm de teatru, nimic nu produce rezultate atât de importante ca emulaţia. S-o aplicăm în toate încercările noastre, dacă este ambiţios copilul. Emulaţia are mai multă putere decât frica, decât făgăduinţa şi decât orice altceva.

Odinioară un Copil a mântuit neamul omenesc – pr. Iosif Trifa

– un copil s-a dat și neamului românesc –

Dumnezeu a voit ca în fruntea țării noastre să ajungă un rege copil (n.n. Regele Mihai I). Un copilaș de 6 ani este regele nostru, dar acest rege este cel mai curat și mai nevinovat dintre toți regii pământului. Odinioară un Copil a mântuit neamul omenesc. Un copil s-a dat și neamului românesc. El ne va fi spre mântuire națională când ne vom sili să fim și noi ca el: curați în sufletele și purtările noastre.

Odinioară, Domnul Iisus a pus un copil în fața apostolilor bântuiți de ispita trufiei, zicându-le: „de nu veți fi ca pruncul acesta nu veți intra în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 2). Domnul a pus și în fruntea țarii noastre un Copil. L-a pus în fruntea noastră și în fața noastră să luam de la el pildă de curăție sufletească.

Stările din țara noastră așteaptă și ele un mântuitor, o mântuire, o îndreptare. Unii așteaptă această îndreptare de la politică, alții de la ușurarea crizei financiare, alții de la mișcarea studenților… dar această mântuire nu va veni decât de la îndreptarea și după îndreptarea noastră și a purtărilor noastre.

Vindecarea și moartea (II) – Traian Dorz

În viața noastră pământească există o nesăturată poftă de a-l pândi pe altul. O dorință aprinsă avem fiecare dintre noi de a afla tainele aproapelui nostru. O pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nostru, aflându-i păcatele lui ascunse, ca să le știm și să le judecăm. O sete chinuitoare după cunoașterea vieții celor din jurul nostru, după aflarea scăderilor și slăbiciunilor lor, ca apoi să-l putem disprețui, și cleveti, și înjosi cât mai mult pe semenul nostru. Ca o fiara care pândește altă fiara, ca să o sfâșie. Totuși ce întrebare ciudată au pus ucenicii: Cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a se naște? Sau cum putea să fie el pedepsit înainte de naștere pentru păcatele de dupa ea? Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns. Nu vom răspunde nici noi, dar merită să gândim la ea, căci își are rostul ei mare, adânc și tainic.

Vindecarea și moartea (I) – Traian Dorz

Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o cale și nici o nădejde de scăpare. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe cei robiți, adică pe aceia care, prin ei înșiși sau prin alții din afară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire și nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15). O, ce Mântuitor minunat este El!

Pentru că nici unul dintre cei pierduți nu-L cunoștea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă Fața Lui era acoperită, iar ei nu știau unde și cum să-L caute îi cauta mereu El pe ei.

Ochi fără vedere – Arhim. Iuliu Scriban

În lumea noastră de azi se petrec o mulțime de lucruri care ne arată limpede ce rea e viața omului fără călăuza credinței. Apar lucrări de seamă, care pot deschide ochii omului să vadă bine și sănătos și să nu se amăgească cu luciri înșelătoare. Totuși omul trece pe lângă acestea fără a le vedea și-și duce viața sa înainte, cum s-a îndulcit s-o ducă, cum crede el că e bine. Dacă îi vorbești tu de astfel de lucruri, nu te ascultă bucuros. Dacă vrei să-i dai ceva de folos să citească, nu se prinde. Parcă ar fi fermecat, ochii lui stau ațintiți aiurea și dorurile lui plutesc departe de ce-i spui tu.