Cuvântul lui Dumnezeu e ca și un ciocan. Trebuie să ştii însă cum să lucrezi cu acest ciocan. Să ştii unde și cum să dai cu el. Căci aşa e ciocanul. Cu o singură lovitură de ciocan, dată fără pricepere, poți strica lucruri de mare preț.
Ciocanul mai are şi alte însuşiri. De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier şi oţelul. Dar ciocanul cuvântului biblic mai are şi alt înțeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne loveşte cu încercări şi suferințe pentru binele nostru sufletesc.
Imaginea de mai sus arată ce s-a întâmplat cu Adam şi cu Eva după ce șarpele i-a amăgit să mănânce din pomul cel oprit.
„Și li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut laolaltă frunze de smochin și şi-au făcut acoperăminte din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în rai după amiază, şi s-au ascuns Adam şi femeia lui de la fața Domnului Dumnezeu între pomii raiului. Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis lui: «Adame, unde eşti?»
„Iubiţii mei fraţi ostaşi… În Franţa s-a ridicat anul trecut o statuie unui soldat din vremea războiului. Făcea pe curierul acest soldat, ţinând legătura dintre Marele Comandant şi trupele de la front. Într-o zi, atacurile vrăjmaşului se înteţiseră foarte. Armata de la front era într-o grea încercare. Soldatul curier primi de la Comandament însărcinarea să ducă solia luptătorilor de la front, să reziste, că le soseşte ajutor.
Psalmul 35, versetul 20
Una din cele mai mari fărădelegi pe care un suflet de om, înşelat de diavolul, le poate săvârşi spre cea mai mare osândă a lui, este urzirea de înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi. Punerea la cale de curse şi de laţuri împotriva oamenilor nevinovaţi. Provocarea şi pârârea celor credincioşi. A oamenilor paşnici şi nepericuloşi pentru nici o stăpânire şi pentru nici un om. Încălcarea drepturilor acestora, asuprirea şi prigonirea lor, numai pentru motivul că ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi caută să-L laude şi să-L slujească, este o nelegiuire vrednică de osânda veşnică.
Ne spune această evanghelie cum va fi ziua Judecăţii. Mergeţi cu toţii la sfânta biserică şi ascultaţi cât de măreaţă şi cât de înfricoşată va fi ziua aceea. „Fiul omului”, adică Iisus, va veni atunci şi va şedea pe scaunul măririi, înconjurat de toţi îngerii cerului. Toate neamurile şi toate sufletele se vor aduna şi vor sta atunci înaintea judecăţii şi a dreptului Judecător.
Psalmul 35, versetul 11
Viaţa şi lucrarea, umblarea şi vorbirea fiecăruia din noi şi zilnic sunt mărturii pe care le depunem neîncetat pentru Hristos sau împotriva Lui. Pentru Adevăr sau împotriva Lui. Pentru cinste, pentru dreptate, pentru lumină, pentru iubire şi pentru bine sau sunt o mărturie contrară acestora.
„Cuvântul Meu nu este el, oare,… ca ciocanul? – zice Domnul.” (Ieremia 23, 29)
Dumnezeu își aseamănă Cuvântul Său şi cu ciocanul. „Au nu sunt cuvintele Mele ca ciocanul ce sfărâmă stânca? zice Domnul“ (Ieremia 23, 29). E o asemănare cu multe înţelesuri. Să le cercetăm.
Acum duminică avem această evanghelie şi ea ne spune că un tată avea doi feciori. Cel mai tânăr şi-a luat partea sa de avere şi a cheltuit-o în petreceri şi păcate. Dar după ce şi-a risipit averea, a ajuns la rău, lipsă şi foame.
Psalmul 35, versetul 1
Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama lui are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotitorul său. Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute. De câte ori simte sau vede o primejdie sau un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi izbăvitorul său. Din faţa fiecărui pericol fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său.