Ciocanul mai are şi alte însuşiri. De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier şi oţelul. Dar ciocanul cuvântului biblic mai are şi alt înțeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne loveşte cu încercări şi suferințe pentru binele nostru sufletesc.
Ciocanul loveşte din greu; loviturile lui sunt grele; dar din aceste lovituri ies atâtea lucruri folositoare. De sub lovituri de ciocan ies toate uneltele folositoare, începând de la cuiul cel mic, până la cele mai mari unelte. De sub loviturile ciocanului ies şi aurul din piatră şi sarea din pământ.
Dragostea lui Dumnezeu ne izbeşte şi cu lovituri şi încercări, pentru ca să facă din noi vase alese şi primitoare de mântuire. Toţi creştinii cei adevăraţi, toate vasele cele alese au ieşit şi ies, de regulă, din loviturile de „ciocan“.
Ciocanul ferecă piatra morii — căci altcum moara nu mai poate măcina. Iar pe vremea coasei, răsună câmpiile de ciocanul care bate coasele. În toiul muncii, ciocanul bate coasa, căci altcum ea nu mai taie.
Copii ai lui Dumnezeu, iubiții mei frați, nu vă speriați când ciocanul încercărilor şi al prigoanelor vă izbeşte tocmai în toiul luptei şi al lucrului pentru Domnul! El vine ca să ne ascută „sabia“, „coasa“ şi „secera“: el vine să ne ferece „moara“, ca să putem „secera“ mai mult şi „măcina“ mai mult, Călătorind cu trenul, aţi văzut un lucru cunoscut. Când trenul se opreşte în gară, se coboară maşinistul şi, umblând de la vagon la vagon, loveşte cu ciocanul roţile vagoanelor. Le loveşte şi ascultă. Parcă le întreabă, şi roțile răspund. După sunetul ce-l dau roțile, maşinistul le verifică, adică poate cunoaşte dacă au defect sau nu. Dacă sunt în ordine sau nu. Aşa e şi cu noi, aşa e şi cu trenul vieții noastre. Căci şi noi trebuie să călătorim prin multe necazuri, ca să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 14, 22). Şi numai cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui (Matei 10, 22; 24, 13).
Din când în când, bunul Dumnezeu Se apropie de noi cu „ciocanul”, cu încercări şi necazuri, să afle cât de tari suntem în răbdarea şi dragostea Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcă ne întreabă: „Fiule, cum stai cu răbdarea şi dragostea Mea? Iar un copil al lui Dumnezeu răspunde: „Aicea sunt, Doamne, să rabd şi să sufăr pentru Tine orice!“
Poţi să dai un astfel de răspuns şi tu, dragă cititorule?
