O învăţătură se ridică şi aici. Nu e destul să afli aurul şi argintul cuvântului biblic. Nu e destul să afli numai pentru tine aurul Bibliei. Ci acest aur trebuie să-l prefaci „în bani mărunți“ pentru tine şi pentru alții.
Spuneam că Biblia e ca o mină de aur. Din ce sapi în ea, dai peste noi şi noi comori. Acest lucru îl cunosc toţi cei care citesc Biblia şi se ocupă cu ea. Îl cunosc şi eu din păţania mea. Eu am citit Biblia şi am studiat-o în trei răstimpuri din viaţa mea de până acum: ca student teolog, ca tânăr preot la ţară şi ca vestitor al Oastei Domnului. Pe toate trei rândurile mi-am făcut sublinieri şi constat că ele se deosebesc mult. Ca teolog, m-am oprit la anumite locuri din Biblie, ca preot tânăr, la altele, ca preot la Oaste, iarăşi la altele.
Taina vieţii şi mântuirii mele sufleteşti eu am aflat‑o la picioarele Crucii. La picioarele Crucii am aflat că şi eu sunt un Adam pe care păcatul m-a izgonit în noaptea pieirii şi pierzării mele sufleteşti. La picioarele Crucii am înţeles ce mare este dragostea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a pătimit şi s-a răstignit pentru mine şi păcatele mele. La picioarele Crucii am început a urî din tot sufletul meu păcatul, dându-mi seama că cu păcatele şi fărădelegile mele bat cuie în mâinile şi picioarele Domnului şi răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu.
Avem praznicul Buneivestiri, adică Vestea cea bună ce i-a adus-o îngerul Gavriil Preacuratei Fecioare Maria când i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei… că, iată, Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi vei naşte Fiu şi vei chema numele lui Iisus”. (Citiţi pe larg la Evanghelistul Luca, cap. 1).
Psalmul 36, versetul 7
O, Preadulcele nostru Ocrotitor Ceresc şi Adăpostul sufletelor noastre, Iisuse, Mântuitorule iubit, ce loc plăcut şi dulce este pentru noi umbra cea odihnitoare şi binefăcătoare a aripilor Tale pline de linişte şi de pace! Din calea furtunilor şi a valurilor care izbesc cu atâta furie din toate părţile împotriva bietelor noastre vieţi şi suflete, cât de obosiţi, de zdrobiţi şi chinuiţi alergăm noi de atâtea ori la umbra întăritoare şi mângâietoare a aripilor Tale, Doamne! Şi ce dulce este alinul lor, ce întăritoare este rugăciunea, ce odihnitoare pacea, ce plăcută petrecerea în acest binecuvântat adăpost al aripilor Tale!
„Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curățit de şapte ori.“ (Psalm 11, 6)
Urmează acum asemănarea din Psalmul 11, unde psalmistul spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este un argint curat, lămurit şi curăţit de şapte ori.
Ce mult spune și această asemănare! Căci, cu adevărat, aur şi argint curat este Cuvântul lui Dumnezeu. O comoară nepreţuită este Cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce-a aflat Cuvântul lui Dumnezeu şi se hrăneşte cu el, acela a aflat o comoară pe care n-ar da-o pentru toată lumea. Biblia s-ar putea asemăna cu comoara despre care spune Evanghelia că, aflând-o un om, de dragul de-a o avea, îşi vinde toată averea (Matei 13, 44). Adică nu averea cea trecătoare, căci Biblia ne lasă averea şi truda pentru traiul vieţii. Dar, de dragul Bibliei, îşi vinde altă avere, îşi vinde averea cea rea: patimile cele rele şi păcatele.
Evanghelia de duminică – duminica a doua a postului – istoriseşte tămăduirea unui slăbănog din Capernaum. Patru inşi îl purtau şi, neputând străbate cu el la Iisus din cauza mulţimii, l-au slobozit prin acoperişul casei. Iisus i-a zis: „Fiule, iartă-ţi-se ţie păcatele… ridică-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (citiţi pe larg această evanghelie la Marcu 2, 1-12).
Psalmul 36, versetul 5
Când păcatele, mereu mai multe şi mai grele, strigă împotriva pământului, cerând dreapta şi cumplita judecată şi pedeapsă împotriva tuturor acelor care păcătuiesc fără să se mai întoarcă şi totuşi mânia dreaptă a lui Dumnezeu încă nu vine pedepsitor, este numai pentru că bunătatea Ta, Doamne, este tot atât de mare cât răbdarea Ta. Când dragostea Ta, Doamne Dumnezeule, stăruie atât de îndelung de fiecare din noi, aşteptând îndreptarea care, din partea atâtora dintre noi nu mai vine niciodată — şi totuşi nu-Ţi pierzi nădejdea, ci Te reîntorci mereu cu înnoită milă, este numai pentru că bunătatea Ta este nemărginit de mare.
Psalmul 36, versetul 1
Orice păcat este grăitor şi strigător. Grăitor printre oameni şi strigător către cer. Vorbeşte şi împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor, căci orice păcat este o atingere şi o vătămare nu numai a voii lui Dumnezeu, ci şi a dreptului cuiva dintre cei apropiaţi, dintre semenii noştri. O înjurătură nu este numai o murdărie aruncată spre Faţa lui Dumnezeu sau spre a fiinţelor şi lucrurilor Sfinţeniei Lui, ci este şi o insultă vătămătoare pentru o mamă, pentru un nume, pentru o ureche şi pentru o iubire sfântă — sau pentru mai multe.
Evanghelia de duminică ne spune cum i-a ales Iisus pe învăţăceii Filip şi Natanael. I-a întâlnit în calea Sa şi le-a zis: „Veniţi după Mine” – şi ei au plecat îndată după El.
Să luăm aminte! Tot aşa ne cheamă Hristos şi pe noi: „Veniţi după Mine”. Dar mulţi n-aud această chemare, alţii nu o înţeleg şi, iarăşi, alţii pleacă după ea, dar nu stăruie înainte pe urmele lui Hristos.