Ce minunat este sufletul unui om sau al unui popor care, condus de minte sănătoasă, înțelege vremea marilor cercetări dumnezeiești și iese în întâmpinarea Domnului!
Ieșind cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos – adică înțelegând drept și primind bine îndrumarea mântuitoare – se face întâlnirea cea mai fericită a sufletului cu Dumnezeu. Și a lui Dumnezeu cu sufletul.
Fratele Iulius Igna s-a născut în anul 1891, la Câmpuri de Sus, lângă Ilia, județul Hunedoara.
A crescut în aceste locuri frumoase, cu dealuri și pomi roditori, dar a rămas de mic copil fără tată, fiind îngrijit numai de mama lui, Maria, care era o femeie evlavioasă. Ea l-a învățat din copilărie să fie credincios și să iubească lucrurile Domnului, rugăciunea, biserica și cântarea religioasă…
De ce să-ți muști odată limba în chinul veșnicului vai,
Când ea-ți mai poate încă spune cuvântul ce te-ar duce-n Rai.
De ce sâ arzi scrâșnind în cazna nestinsului osândei foc,
Când ai putea acum în ceruri să afli-al mântuirii loc.
Prin rugăciune a coborât sfântul Ilie, proorocul foc și ploaie din cer… Focul l-a coborât peste jertfa sa când a făcut de rușine pe preoții lui Baal, iar ploaie a coborât-o când Domnul încuiase cerul trei ani de zile (I Regi 18, 16-46). Prin rugăciune a încuiat Ilie proorocul cerul și tot prin rugăciune l-a descuiat. Rugăciunea este o cheie minunată cu ajutorul căreia putem deschide cămara tuturor darurilor și bunătăților cerești. Ce dar mare este nouă rugăciunea! Și ce mult ar trebui să ne rugăm, mai ales în aceste vremi când cerul de sus ne
Un adânc înțeles este chiar și în felul cum este făcută crucea. O cruce de lemn e făcuta din două brațe. Un braț e mai lung, mai lungăreț. Acest braț e parcă o cale netedă, un drum deschis care aluneca înainte.
Fiindcă unii din frații noștri mai tineri ne-au dat prilejul, ne vedem siliți să scriem de astădată câteva cuvinte despre căsătorie. Facem aceasta punând în fața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca nici în această privință să nu trecem peste ce este scris (I Corinteni 4, 6) și ținând seama de ceea ce scrie apostolul Pavel în I Corinteni capitolul 7.
Cel dintâi pas. Ce cauți? Fără îndoială ceea ce ești tu însuți. Ești un om duhovnicesc? Vei urma și aici în răbdare călăuzirea Duhului. Ești firesc? Mergi după ceea ce izbește ochii: avere, frumuseţe, ranguri şi alte nimicuri trecătoare. În felul acesta nu te poţi aştepta la binecuvântare de sus, fiindcă de la primul pas ai călcat Cuvântul Domnului.
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire (Romani 4, 3)
Prin credinţă!.. Acesta este drumul credinciosului. Astfel a fost Avraam, care, fără să ştie unde ajunge şi fără a cunoaşte ţara în care va intra, la chemarea lui Dumnezeu, a ieşit din ţara şi rudenia lui, pornind spre locuri necunoscute şi neştiute. Dar el s-a încrezut în Dumnezeu, a ascultat de glasul Lui, şi a urmat îndemnul Său. Lui Avraam i-a fost deajuns să ştie, că Dumnezeu a vorbit pentru ca să plece “ străin şi călator’’ spre locul unde i-a spus Dumnezeu să meargă.
„Dar ce o mai fi și aia, să te înscrii în Oastea Domnului, se întreabă lumea… păi n-au trăit și moșii și strămoșii noștri fără să se înscrie în Oastea Domnului… dar ce noutate o mai fi și asta să te înscrii la Oaste…”
Așa grăiește lumea. Peste tot lumea vede în Oaste o noutate fără rost și fără temei.
Dar noi zicem că Oastea Domnului este o creație a Duhului Sfânt. Și, ca atare, ea își are toate rosturile ei în Biserica Duhului Sfânt și în Cartea Duhului Sfânt, Biblia.
Unui învățat necredincios îi plăcea să ia peste picior pe cei credincioși.
– Ce-o mai fi și aia rugăciune? îi zicea el unui credincios. A te ruga înseamnă a vorbi cu văzduhul și cu vânturile.
Credinciosul tăcea. Într-o zi îl află pe cel necredincios vorbind la telefon.
Taina puterii și taina păstrării în neprihănire, taina biruirii ispitelor și taina rămânerii în smerenie este ascultarea de Domnul și este amintirea izbăvirii Sale arătată față de noi.
Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieși în calea sufletului nostru, totuși nici una nu ne poate birui, dacă Domnul e cu noi.
Oricât de viclene ar fi ispitele și oricât de atrăgător ar fi păcatul, totuși nimic nu ne va putea clinti, nici nu ne va putea abate de pe urmele Domnului, dacă neîncetat vom asculta de Cuvântul Lui.
