De astă dată doresc să stau de vorbă cu tine, iubită cititoare, asupra acestui cuvânt din Sfânta Scriptură: „Orice faceți, să faceți din toată inima ca pentru Domnul.”
Ce mulțumire în sufletul tău și ce urmări, ce roade binecuvântate pentru căminul în care tu ești mamă, soție sau soră, când ai face toate, ca pentru El!
„Ca pentru Domnul!” Aceasta însemnează că orice lucru îl vei face, va fi atât de bine făcut,
Trecători suntem cu toții, fie tare, fie slab,
ori un soare ne usucă, ori un vânt ne ia degrab’.
Ceasul morții nu și-l știe nici cel bun și nici cel rău,
numai nu-i același lucru care e sfârșitul său!
Înțelept e cel ce vede înainte ce-i plăcut,
vai de cel ce vede numai când viața i-a trecut.
Din aceeaşi tină fuseseră făcuţi ochii aceşti care erau unşi acum. Şi de către Aceeaşi Mână Care Se atingea de ei.
Făcătorul lor, ştiind ce avea să se întâmple, când i-a făcut prima dată, a lăsat peste aceşti ochi umbra. Tocmai în vederea celor ce aveau să se împlinească acum, spre a se arăta astfel lucrările lui Dumnezeu.
În legătură cu aceste zerouri, nimicuri, numere ce înseamnă de șase ori tot nimic, iată ce a pățit un om. Se întâlni odată cu un filozof și începu ai înșira laude despre femeia lui. – Nevasta mea e frumoasă, zise omul.
Biserica noastră Ortodoxă învață că Preacurata n-a rămas îngropată în mormânt ci, printr-o minune, a fost înălțată în slăvile vieții cerești. Iar învățătura aceasta nu e întemeiată pe legende ci pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu.
În vedeniile sale, evanghelistul Ioan a văzut pe Preacurata în slăvile vieții cerești: „Și semn mare s-a arătat pe cer, femeie învăluită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul e cunună cu doisprezece stele.” (Apoc. 12, 1). Iar psalmistul David, așișderea, chipul
Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu, totdeauna şi toate lucrează, sigur, împreună numai spre bine.
Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile.
Da, chiar şi prigonirile, puse la cale de diavolul împotriva lui!
Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, până la urmă, numai binecuvântări.
Pot să văd cum altul are bogăție câtă vrea.
Nu-i râvnesc deloc averea – știu ce vai e-ascuns în ea.
Dar când văd că altul are o credință mai cu foc,
Îmi doresc și eu fierbinte acest fericit mijloc.
Pot să văd cum altul are slava lumii de acum.
N-o doresc deloc, căci bine știu sfârșitu-acestu-i drum.
În Biblie nu ni se spune numai despre un fiu pierdut și aflat, ci și despre o carte ce se pierduse și s-a aflat.
Pe timpul regelui Iosia se pierduse Cartea legii, cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia, a găsit cartea legii în Casa Domnului, pierdută în lada de bani. Se făcuse un fel de bilanț, o socoteală generală cu banii din lada Templului și la fund, acoperită de bani și protocoale, a fost aflată Cartea
Un scriitor și vestitor al evangheliei, Bettecks, istorisește următoarele.
Înainte cu 10 ani vizitasem un prieten al meu.
L-am aflat într-o splendidă situație materială.
Locuia într-un palat înconjurat de o grădină ca un adevărat paradis.
Oare n-au fost curățiti toți cei zece? Ceilalți nouă unde sunt? (Luca 17, 17)
Între multele greșeli și slăbiciuni ce purtăm în ființa noastră slabă și stricată, este și nerecunoștința.
Cât de greu uităm răul pe care ni-l cauzează cineva și cât de ușor și repede uităm binele pe care ni-l face un prieten sau oricare om.
