Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu, totdeauna şi toate lucrează, sigur, împreună numai spre bine.
Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile.
Da, chiar şi prigonirile, puse la cale de diavolul împotriva lui!
Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, până la urmă, numai binecuvântări.
Fiindcă mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri este Dumnezeul nostru, a Cărui putere face aceasta!
Mai tare decât orice duşmani ai Săi este Hristos, a Cărui Înţelepciune le întoarce spre binele alor Săi.
O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare!
Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc să-l facă, până la urmă, ei tot nu fac şi nu pot face decât ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, care lucrează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainice şi prin mijloacele tainice ale puterii şi înţelepciunii Lui nepătrunse, folosindu-Se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şi alor Săi spre slava Lui şi spre binele alor Lui.
În vederea împlinirii acestor planuri, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, cel rău şi cei răi lucrează spre binele credinciosului, chiar împotriva voinţei lor.
Fiindcă aşa întoarce lucrurile înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, Care Se îngrijeşte cu toată iubirea Lui în primul rând de ai Lui.
Iată, cât de credincios l-a făcut singurătatea pe Avraam ( Fac. 15, 1)
Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise (Num. 12, 3)
Iată cât de răbdător l-au făcut suferinţele pe Iov ( Iov 42)
Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut luptele pe David. Şi chiar prăbuşirile lui cât de mult l-au ridicat!
Cât de sfinţi i-au făcut pe Ştefan, pe Pavel, pe Petru şi pe ceilalţi apostoli ai Domnului, tocmai primejdiile şi chinul, bătăile, închisorile şi ispitirile, pe care diavolul şi ai lui le-au dezlănţuit împotriva lor, tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le face numai răul prin acestea! Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slava lor cea mai mare!
Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea mare a virtuţilor acestor mari oameni ai lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost cei răi, care, făcându-le răul, le-au pricinuit binele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credinţa, iar lui Dumnezeu, să-Şi arate puterea?
Dar frumuseţea şi Adevărul cel înalt al Evangheliei lui Hristos n-au ieşit oare la iveală atât de strălucit tocmai prin jertfele şi biruinţele credincioşilor Lui în necazuri şi suferinţe?
Căci tocmai din suferinţele şi moartea martirilor lui Hristos, chinuiţi şi ucişi de satana, au ieşit marea biruinţă şi marile frumuseţi şi strălucitele roade ale Lucrării lui Dumnezeu în lume!
Cât de tainice şi de neînţelese sunt căile şi gândurile lui Dumnezeu!
Cine oare poate să înţeleagă acum de ce Dumnezeu îngăduie pe diavolul?…
De ce nevinovaţii trebuie să sufere?…
De ce celor răi le merge bine?…
De ce calea sfantă trebuie sa fie mereu prigonită, iar ispititorului îi este îngăduit să poată amăgi pe atât de mulţi, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?
Ochiul curat al credinţei însă nu se va lăsa niciodată înşelat de ceea ce se vede.
Sufletul credincios vede dincolo de realitatea materială prezentă, vede dincolo de lucruri şi de oameni şi dincolo de împrejurări şi de evenimente, şi dincolo de timp şi de spaţiu, vede cum Cel Care conduce totul este numai Domnul, căci numai El este Acela Care face ceea ce vrea El în cer şi pe pământ (Ps.135, 6), în Mâna Căruia sunt toate lucrurile.
Chiar şi diavolul şi ai lui sunt, până la urmă, tot în Mâna lui Dumnezeu!
Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu sunt doi, nu sunt Unul Bun şi altul rău, ci este numai El, Cel Bun! Tatăl, Căruia Îi sunt supuse toate, chiar şi vrăjmaşii Săi!
Du-te deci, credinciosule, cu blândeţe şi linişte, dar cu demnitate şi cu curaj, oriunde vei fi dus!
Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de diavolul, nu te teme, căci Duhul Domnului te duce acolo! (Mat. 4, 1). Şi El este cu tine!
Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat ca să fii judecat, nu te teme: puterea pe care o are el, cel care te judecă, i-a fost dată de Sus! Şi Domnul este cu tine!
Şi nu i se va îngădui lui mai mult, fii sigur, de cât va fi nevoie ca să-ţi facă ţie ceea ce este spre binele tău ( Ioan 19, 11)
Dacă vei fi dus înaintea fariseilor, pentru a da mărturie despre Acela Care te-a vindecat, fii gata, cu toată cuviinţa, dar şi cu toată îndrăzneala, să dai socoteală de încrederea şi de recunoştiinţa ta faţă de Domnul tău! ( I Petru 3, 15).
Du-te deci, credinciosule, liniştit şi încrezător în Domnul tău, căci Duhul Sfânt îţi va pune pe limbă, chiar în clipa aceea, ceea ce va trebui să vorbeşti!
Nu te teme, Domnul tău este cu tine şi vei fi sigur biruitor! ( Mat. 10, 19-20).
Du-te, căci El a zis: Nu te teme de ei, iată Eu sunt cu tine, ca să te scap! (Ier. 1, 8).
Traian Dorz, Hristos vindecătorul nostru
