Biserica noastră Ortodoxă învață că Preacurata n-a rămas îngropată în mormânt ci, printr-o minune, a fost înălțată în slăvile vieții cerești. Iar învățătura aceasta nu e întemeiată pe legende ci pe Biblie, pe Cuvântul lui Dumnezeu.
În vedeniile sale, evanghelistul Ioan a văzut pe Preacurata în slăvile vieții cerești: „Și semn mare s-a arătat pe cer, femeie învăluită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul e cunună cu doisprezece stele.” (Apoc. 12, 1). Iar psalmistul David, așișderea, chipul Preacuratei l-a văzut în Psalmul 44: „Înainte a stătut Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită.” (Ps. 44, 11).
Peste tot, cultul Maicii Domnului își are temeiul lui în Biblie; îşi are temeiul lui biblic. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului, spunând că nu îşi are temeiul lui în Biblie. Dar greşesc, de altă parte, şi aceia care umblă să apere acest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti.
Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în Biblie şi el se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult prin cuvintele de la Luca: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.” (Luca 1, 48).
Biserica noastră învață că Maica Domnului mijlocește și ea pentru noi la Fiul său prin rugăciunile ei. Despre aceste rugăciuni mijlocitoare ale Maicii Domnului a scris așa de frumos vestitul predicator ortodox Ilie Miniat, folosind locul de la III Regi capitolul 2. Când Batșeba, mama împăratului Solomon, „s-a dus la împărat să-i vorbească despre Adonia, împăratul s-a sculat să o întâmpine, s-a închinat înaintea ei și a șezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului și ea a șezut de-a dreapta lui. Apoi mama lui i-a zis: Am să-ți fac o rugăminte; să mă asculţi. Şi împăratul i-a zis: Cere, maica mea şi te voi asculta.” (III Regi 2, 13-20).
Asemenea a făcut Preaînaltul Dumnezeu cu Preasfânta fecioară când s-a mutat de pe pămâmt la cer și a intrat în palatele dumnezeieștii slave. A pus-o să șadă la dreapta Lui precum mai înainte a grăit aceasta Duhul Sfânt prin gura lui David „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta.”
Acolo se arată zicând către dânsa: „Cere, maica Mea și Eu te voi asculta… Tu ești Maică, Eu sunt Fiu. Cu dreptate este a cinsti Fiul pe Maică… Sunt Dumnezeu, sunt și Fiu. Ca un Dumnezeu, îți dăruiesc slava Mea; ca un Fiu, îţi dau inima Mea. Cere deci, maica Mea şi te voi asculta. Ca să cunoască lumea pe cine ai tu Fiu şi pe cine am Eu maică adevărată. Şi aşa te vor ferici toate neamurile.”
Cere Maica Mea, cere sănătate celui bolnav, cere libertate celui rob, cere ajutor celui sărac, cere mângâiere celui întristat, cere mântuire celui care călătorește pe mare.
Cere Maica Mea. Roagă-se ție femeia cea stearpă să-i dai fii; fecioara să-i păzești cinstea; ostaşul, să-i dai biruința; cel ce călătoreşte pe mare, să-l scoți la liman; cel ce lucreayă pământul, să-i trimiți bună rodire; neguţătorului, să-i aduci câștig… Cere, Maica Mea, și Eu te voi asculta…
Odinioară, la Roma cea veche, Coriolan, general previteaz, mâniindu-se asupra cetății, porni cu război înfricoșat asupra ei. Bate armata Romei, se suie pe zidul cetății și cu sabia în mână, amenință că va trece prin sabie și foc întreaga cetate. Atunci romanii, înfricoșându-se, ieșiă cu mic cu mare în calea lui, să-i ceară iertare. Tot poporul cel de obște, bărbați, femei și copiii, toți cu lacrimi în ochi se suiseră pe zid, rugânduse în fața lui Coriolan pentru iertarea și viața lor. Însă el nu se moaie de lacrimile norodului, ci stă gata de ucidere și pierzare.
Dar când Coriolan văzu în mijlocul mulțimii fața tristă a unei femei și aceasta era Veturia, mama lui care plângea și i se ruga, aducându-i aminte de laptele ce la supt și de dragostea ei de mamă, lui Coriolan îndată i se stinse mânia, sabia îi căzu din mână, se împăcă cu Roma și intră în cetate ca un fiul al ei…
Așa este și cu noi . Noi suntem cetatea care L-a supărat pe Dumnezeu. Sabia Lui stă trasă pentru pedeapsă. „Sabia Sa lucește, arcul Său l-a încordat.” (Ps. 7, 13). Dar… când se va întoarce Judecătorul cel drept pe care L-am supărat și va vedea fața Maicii Lui care se roagă pentru noi, îndată lasă sabia și arcul dumnezeieștii Lui urgii; îndată face cu noi pace şi ne dă iertarea cea dorită. „Căci mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului.”
Unde ești tu, păcătosule între bărbați? Sau unde ești tu, păcătoasă între femei? Ivește-te, să-ți dau o veste preafericită. Ai îndrăzneală! Este cine să-ți ajute la atâta primejdie. e Preasfânta Fecioară. Fie Fiul lui Dumnezeu plin de urgie împotriva ta, de se va ruga Maica Lui pentru tine, Se va îmblânzi și te va ierta, căci Îi este Maica și mult poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău pentru noi păcătoșii!
Preot Iosif Trifa, Ziarul „Isus Biruitorul”, anul 1935, nr. 33, pag. 4
