În Biblie nu ni se spune numai despre un fiu pierdut și aflat, ci și despre o carte ce se pierduse și s-a aflat.
Pe timpul regelui Iosia se pierduse Cartea legii, cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia, a găsit cartea legii în Casa Domnului, pierdută în lada de bani. Se făcuse un fel de bilanț, o socoteală generală cu banii din lada Templului și la fund, acoperită de bani și protocoale, a fost aflată Cartea legii, Cuvântul lui Dumnezeu.
S-a făcut atunci o mare bucurie pentru această aflare. A fost înștiințat împăratul. În fața lui s-a citit Cartea legii. Și când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele și se întreba îngrozit despre mânia Domnului, „pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” (II Regi 22, 8-13).
„Atunci împăratul Iosia a strâns la el toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. Apoi s-a suit la Casa Domnului, preoții, proorocii și tot poporul, de la mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului pe care o găsiseră în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul său împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ (II Regi 23, 1-3).”
Mie îmi place atât de mult această întâmplare din Biblie pentru că văd în ea o parte din istoria Oastei și din istoria poporului meu.
Și poporul meu pierduse Cartea Legii, pierduse Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Veacuri întregi, poporul nostru a fost un popor fără Cartea Legii, fără Cartea lui Dumnezeu, fără Biblie.
Și când, din îndurarea lui Dumnezeu, noi, ostașii Domnului am aflat această Carte, mare ne-a fost bucuria. Mare bucurie s-a făcut în toată țara. Dar și mare durere. Căci citind noi cu luare aminte această Carte, am văzut cât de departe a stat viața noastră și viața părinților noștri de calea Domnului, de calea vieții. Cartea cea aflată a aruncat asupra noastră o lumină mare și în lumina aceasta am văzut deodată cât de departe sunt căile noastre de calea vieții. Și ne-am întristat și am plâns pentru că nici noi nici părinții noștri n-am ascultat de cuvintele Cărții acesteia și n-am împlinit tot ce ne este poruncit în ea.
Sub durerea aceasta, ne-am strâns și noi, preoți și popor, într-o mare frăție, într-o mare ostășie și am început să citim din Cartea cea aflată. Și plângând am citit toată Cartea Legii. Și ne-am sculat cu toții, preoți și popor și am făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-ne să urmăm pe Domnul și să păzim poruncile, învățăturile și legile Lui, din toată inima și din tot sufletul nostru, ca să se împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.
Adevărat că n-a intrat încă întreg poporul în acest legământ. Și nu va intra niciodată pentru că Domnul Iisus a avut totdeauna turma cea mică. Dar totuși un popor întreg peste 100 de mii de suflete, se bucură azi de aflarea acestei Cărți și au pus legământ să țină tot ce scrie în ea.
Frații mei! Să nu uităm. Legământul nostru, legământul Oastei, este și legământul aflării Bibliei. Este și legământul nostru cel sfânt că vom păzi din tot sufletul și din toată inima noastră toate cele scrise în cartea lui Dumnezeu.
Căci bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci să fie aflată de orice suflet care caută mântuirea. Și nu numai să fie aflată, ci să fie și citită. Și nu numai să fie citită, ci să fie și împlinită și trăită. Dumnezeu nu are o Carte ce trebuie numai citită, ci are o Carte ce trebuie și împlinită.
Domnul Iisus să ne ajute ca văzând oamenii Cartea lui Dumnezeu în casa noastră, în mâna noastră, în viața și purtările noastre, să afle și ei această Carte sfântă și să facă legământ pentru păzirea și trăirea ei.
Slăvit să fie Domnul! A aflat și poporul nostru Cartea Legii și face legământ pentru păzirea ei. Este și aceasta, una din biruințele Oastei.
Și încă ceva. Cartea Legii se pierduse tocmai în lada cu bani. Ciudat lucru! Tocmai în lada cu bani se pierduse Cuvântul lui Dumnezeu. El se pierde și azi cam tot acolo, în alergările și grijile bogățiilor trecătoare. Găsești și azi jurnale de casă, protocoale intrate și ieșite acolo unde ar trebui să găsești Cartea Legii, vestirea cea vie și puternică a Cuvântului lui Dumnezeu.
Biblia, Cartea lui Dumnezeu, e acoperită și azi de alergările și daraverile și grijile noastre cele trecătoare.
Dragă cititorule! Poate și pentru tine e pierdută Cartea Legii. Caută și tu pe acolo pe undeva prin lada cu bani, prin șura ta, prin negustoria ta, prin alergările și grijile tale cele trecătoare. Desigur pe acolo ai pierdut-o.
Dragă cititorule! Eu te întreb Cartea Legii, Biblia, este pentru tine o carte pierdută sau aflată??
Fă-ți tu singur socoteala!!
Preot Iosif Trifa, Ziarul „Isus Biruitorul”, anul 1936, nr. 4, pag. 4
