Acum suntem însă la începutul anului 1935, la începutul timpului marilor cerneri, când, din cauza neașteptatei lovituri, prima impresie a fost pentru foarte mulți o mare zăpăceală.
Omul lui Dumnezeu zăcea cu mâinile legate și cu graiul acoperit.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 74
Cea dintâi condiţie pe care o cere Dumnezeu unui împreună-lucrător cu El aceasta este: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt! – Traian Dorz
Chipul de mai sus arată întâmplarea lui Iosif din Biblie, când femeia lui Putifar (dregătorul lui Faraon) a voit să-l tragă în desfrânare, dar el a fugit de această ispită. Ca răzbunare, femeia l-a pârât pe Iosif cu învinuirea că el ar fi încercat să se apropie de ea. Iosif a fost aruncat în temniţă, dar a ieşit în cinste mare, ca cel dintâi sfetnic al lui Faraon. Despre acest Iosif spune Biblia aşa de frumos că „Domnul era cu Iosif şi oricâte făcea el, Domnul le sporea în mâinile lui… şi era Iosif frumos la faţă foarte“… (Citiţi pe larg în Biblie la Facere, cap. 39.)
Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie
O singură necurăţie este de-ajuns pentru a-l despărţi pe om de Dumnezeu Care nu poate locui în nimic necurat. – Traian Dorz
Solia cea scumpă a scumpului nostru Mântuitor
Domnul Iisus a venit în lume să strice lucrurile diavolului (I Ioan 3, 8). Între aceste lucruri ce trebuia stricate, era şi frica. Pentru că şi frica este un lucru al lui Satana. Prin frică, Satana fură credinţa şi încrederea omului în Dumnezeu. Şi, pe urmă, îl duce şi la lepădarea de Dumnezeu.
Preot Iosif Trifa, Fricoșii
Slăvit să fie Domnul că, în sfârșit, prin ajutorul Său, am ajuns astăzi și la acest popas. S-a scris mult și se va scrie în viitor și mai mult despre această mișcare, despre acest curent evanghelic născut în Biserica și-n țara noastră, într-un chip atât de minunat, de nou și de original. Și care, de la început, și-a luat numele biblic și predestinat de Oastea Domnului.
E timpul când oamenii îşi urează „An nou fericit” şi trec cu veselie dintr-un an într-altul. Eu însă, dragă cititorule – ori te vei supăra, ori ba –, îţi voi aduce aminte de moarte… îţi voi aduce aminte că viaţa ta şi a mea s-a mai scurtat cu un an; îţi voi aduce aminte că în faţa ta şi a mea stau crucea şi mormântul cu semnul întrebării: „Când?”… şi cu răspunsul că „Nu ştim ziua şi ceasul” când vom pleca din această lume.
Preot Iosif Trifa, «Oastea Domnului» anul 1932, nr. 1, pag. 1
Un erou al lui „nu mă tem!“: Psalmistul David
În Vechiul Testament, David a atins o culme a lui „nu mă tem!“. Psalmistul David este un erou al lui „nu mă tem!“. Prin toată Psaltirea trece acel minunat răspuns pe care David ştia să-l dea la făgăduinţa lui Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt!“. Trece acel minunat „nu mă tem!“. Trece cel mai minunat răspuns pe care vreun muritor l-a dat cândva la făgăduinţa lui Dumnezeu: „Nu te teme!“.
Preot Iosif Trifa, Fricoșii
La praznicul Naşterii Domnului, «Lumina Satelor» a dat alte şi alte învățături sufleteşti (cei ce au colecţiile foilor le pot citi). Acum vom spune ceva despre magii de la răsărit. O adâncă învăţătură este în istoria celor trei crai de la răsărit. Să o cercetăm puţin.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1928, nr. 52, pag. 4
Vechiul Testament e plin cu proorocii despre Naşterea Mântuitorului. Şi cât de frumoase şi mult spunătoare sunt aceste proorocii! Iată, spre pildă, pe cea de la Isaia capitolul 9, versetele 6-7: „Căci prunc s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui, şi se va chema numele lui Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Părintele veacului ce va să vie, Domn al păcii. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar”.
Preot Iosif Trifa, Oastea Domnului, anul 1931, nr. 52, pag. 2