Acum suntem însă la începutul anului 1935, la începutul timpului marilor cerneri, când, din cauza neașteptatei lovituri, prima impresie a fost pentru foarte mulți o mare zăpăceală.
Omul lui Dumnezeu zăcea cu mâinile legate și cu graiul acoperit.
La 6 ianuarie 1935, apăruse foaia “Iisus Biruitorul” – dar în afară de un anunț “Pentru abonații foii “Oastea Domnului””, în care se spunea: “Tuturor abonaților și cititorilor foii “Oastea Domnului” le aducem la cunoștință că, siliți de anumite împrejurări, am încetat deocamdată redactarea și apariția acestei foi”…
și în afară de un desen reprezentând o oaie între doi jandarmi înarmați, sub care era scris: “Oaia care și-a făcut de cap” e adusă la “ascultare” și “disciplină” cu cele mai noi metode de “pastorație”
– deci în afară de aceste două semne care ar fi putut da ceva de bănuit, nu mai era în tot cuprinsul celor opt pagini ale lui “Iisus Biruitorul” nr. 1 – pline de minunate învățături – nimic despre tot ce se petrecea la Sibiu.
Ba, mai era încă ceva: era articolul de fond, apărut pe prima pagină, de-o parte și de alta a unui tablou cu Iisus cel Răstignit, care avea următorul cuprins-rugăciune și care el însuși spunea totul:
“Înainte, cu Iisus Biruitorul
… Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor! Sunt 12 ani de când folosești în lucrarea Ta acest vas slab și nevrednic. De multe ori, eu credeam că Tu ai isprăvit cu acest vas. Numai înainte cu câteva luni, îmi așteptam intrarea în pământ. Dar Tu, Doamne, printr-o minune m-ai întors din calea spre cimitir și m-ai redat iarăși luptei. Și tocmai această minune pe mine mă înfricoșează. Ea pare că îmi spune că Tu, Doamne, mai vrei ceva cu mine, altcum m-ai fi lăsat să intru în pământ.
Tu ai strigat din nou pe robul Tău, iar robul Tău răspunde: Aicea sunt, Doamne!… (Fapte 9, 4). Stau gata la orice îmi vei comanda Tu. Stau gata și de plug și stau gata și de jertfă. Cu lacrimi de foc eu Te rog, Iisuse Doamne, arată-mi voia Ta, arată-mi porunca Ta, mie și fraților mei, pe care ne-ai strâns în jurul Crucii Tale. Noi nu ne înfricoșăm. Știm că drumul ce ni-l arăți nu poate fi altul decât drumul Crucii, drumul suferințelor, drumul luptelor, drumul jertfelor.
Tu, Doamne, vei arăta fraților mei, când vei afla Tu de bine, cum am ajuns la foaia aceasta. Acum Îți mulțumim că ne-ai cercetat din nou cu furtuna Ta, ca să ne aduci la acest “Iisus Biruitorul”… la foaia aceasta, care spune și ea răspicat că tot ce s-a făcut la Oaste a fost, este și va fi biruința Domnului. Noi am luptat și El a biruit.
Frații mei, plecăm din nou la luptă cu acest “Iisus Biruitorul”. Plecăm din nou la luptă, gata de orice jertfă.
Pentru Tine, Doamne, suntem gata să jertfim totul, până și prețul cel mai mic al vieții noastre. Plecăm din nou la luptă și nu ne înfricoșăm de nimic. Până când Iisus Biruitorul Se află în fruntea noastră, de cine ne vom teme? (…)”
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 74
