Tot ce începe Dumnezeu nu rămâne de rușine. Orice întreprinde El nu dă faliment. Oamenii și Satana pot uneori amâna, încurca și întârzia desfășurarea și încheierea fericită a ceea ce a început Dumnezeu, – dar nu o pot nimici. – Traian Dorz
Între acestea, la Bucureşti se convocase Sf. Sinod. Eu mă aşteptam ca Sf. Sinod să se ocupe mai de-aproape de chestia Oastei şi să aducă o oarecare hotărâre care ar fi ajutat aplanarea conflictului de la Sibiu. Dar tocmai în timpul acesta a venit la mine păr. profesor Aurel Nanu, de aici, din Sibiu. E părintele prin care, în tot timpul acestor frământări, am mai avut un anumit contact şi o oarecare mijlocire cu Mitropolia.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol II, pag. 142-144
Foaia noastră, «Lumina Satelor», cercetează şi pe cei ce zac prin temniţe şi prin spitale, unde am trimis şi trimitem foaia gratuit. Mai anii trecuţi cercetând pe robii unei temniţe, am dat peste unul care citea cu mare râvnă «Lumina Satelor». Era un suflet bun, pe care însă diavolul îl amăgise odată să se îmbete şi, în stare de beţie, l-a împins să aprindă casa vecinului său cu care se certase.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor», nr. 15, anul 1926, pag. 1
Iar câţi L-au primit pe El, le-a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12).
Cât de măreaţă este Evanghelia din ziua de Paşti! „La început era Cuvântul“… Dar cât de puţini sunt acei care pricep înţelesul ei cel adânc! Evanghelia din ziua de Paşti stă alături de evanghelia facerii lumii, din capul Bibliei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Căci în ambele este vorba despre facerea lumii. În cea dintâi este vorba despre facerea lumii celei văzute. Iar în a doua, în evanghelia din ziua de Paşti, este vorba despre facerea din nou a lumii, a celei sufleteşti, pe care o stricase păcatul lui Adam.
Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, nr. 16, anul 1936, pag. 4
Se apropia Săptămâna Patimilor şi veneau Paştile. Printre zăbrelele groase ca mâna, de la ferestre, vedeam afară – dincolo, peste Someş, şi dincoace – cum începeau să iasă plugurile cu boi la arat. Un aer de primăvară se răspândea pretutindeni.
Un aer de primăvară veni şi în lagăr odată cu prima listă de eliberaţi, care sosi în chiar prima zi din Săptămâna Patimilor. Un strigăt se răspândi prin toate coridoarele:
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 42-45
„Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.” (Ioan 19, 2)
Când un conducător este nedrept, supuşii vor fi şi mai nedrepţi. Când capul este stricat, mădularele vor fi şi mai mult stricate. Şi când cruzimea începe de la cel dintâi, cât va ajunge ea oare până la cei din urmă? Aceasta este ca avalanşa din munţi care începe din vârf cu o piatră, dar ajunge apoi o grozăvie ce nu mai poate fi oprită de nimic.
Traian Dorz, Hristos – Jertfa noastră
Iată apoi ce limpede era înţelegerea lui despre atitudinea Domnului în faţa Judecăţii Sale. Şi cu câtă hotărâre era gata să dea dovadă şi el de aceeaşi atitudine, acum când se pregătea rândul său:
“E Postul Mare: vine judecata şi Patimile Domnului…
E timpul Postului Mare. Se apropie Golgota. Vine judecarea şi Patimile Domnului. O, cu câte adânci învăţături este plin drumul cel greu pe care Scumpul nostru Mântuitor l-a urcat spre Golgota!
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 123
„Atunci au scuipat în obrazul Lui şi cu funii L-au bătut, iar alţii Îi dădeau palme, zicând: «Proroceşte-ne nouă, Hristoase, cine este cel ce te-a lovit» (Matei 26, 67-68).
Poate că şi eu, Doamne Iisuse, sunt între aceia care Te lovesc; şi Te batjocoresc cu păcatele mele. De câte ori înjur (de cele sfinte), şi eu sunt între iudeii care scuipă în faţa Ta cea sfântă şi bat cuie în sfintele Tale mâini. De câte ori fac beţii, şi eu lovesc faţa Ta şi urechile Tale cu fel de fel de vorbe şi hule păgâneşti.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» nr. 12, anul 1923, pag. 4
În 10 aprilie 1937, părintele Iosif primeşte, în sfârşit, oficial, răspunsul ultim al “inchizitorului” său, care, cu nestăpânită satisfacţie, îşi comunica nevrednicul său “triumf” asupra victimei sale, sfântul om al lui Dumnezeu, marele binefăcător al credinţei şi al patriei noastre.
Iată “tava” pe care era adus capul ultimului profet:
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 283
Fericitul început în organizarea unei lucrări duhovniceşti în rândul copiilor l-a făcut părintele Iosif, la Sibiu, în Duminica Floriilor a anului 1932. Iată, pe scurt, acest început:
“O lucrare nouă în Oastea Domnului: Oastea copiilor.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol I, pag. 180